Inainte sa te cunosc Jojo Moyes

 

Un roman picant, presarat cu glume si lacrimi de tristete. Viata lui Lou se schimba atunci cand accepta job-ul de a fi ingrijitoarea lui Will. Will fiind paralizat in urma unui accident care i-a schimbat complet viata. El nu mai e Will cel plin de viata si independent. Situatia il face sa devina depresiv si nu isi poate accepta noua sa viata. Lou il inveseleste cu tinutele ei haioase si pline de imaginatie, de glumele ei si de stangacia ei cand isi ofera ajutorul. Lou isi face un plan de bataie organizand cateva actiuni care sa il faca sa isi accepte noua viata. Oare Lou va reusi asta?

 Dupa ce vei citi acest roman, vei dori sa afli ce se intampla cu Lou dupa povestea cu Will? Daca esti asa de curios/curioasa te sfatuiesc sa citesti Dupa ce te-am pierdut si de asemenea si Eu si totusi alta! Dar sunt sigura ca povestea mai are o continuare si cred ca scriitoarea ne va face o surpriza curand.

Reclame

Seria Amintiri din viitor Andreea Russo

 

Intotdeauna ne lasam ghidati de dorinta de a cunoaste viitorul, dar sa nu ne lasam bantuiti de trecut sau sa ne  bazam doar pe prezent din teama de viitor. Crestem, ne maturizam inaintam viata condusi de trecut.

Viitorul contine dezamagiri dar si impliniri. Mir stia ca o va cunoaste pe Amelia, dar ghidat de amintirile din viitor care prezicea moartea sa, l-a determinat sa se izoleze sa fuga de viata lui. Nu isi dorea sa raneasca pe nimeni si astfel si-a creat propria moarte. S-a ascuns de sora sa si de parintii lui din dorinta de a-i proteja de suferinta si durere. Amelie imprumuta identitatea surorii sale geamana pentru a ascunde faptul ca si ea are amintiri din viitor si durerea pierderii iubirii sale din viitor o face sa se poarte distant si rece fata de Mir.

Volumele sunt pline de invataminte, citate, vorbe de duh si idei despre faptul ca iubirea si viata trebuie traite in prezent. Trecutul va ramane in trecut, selectionand ce amintiri doresti sa pastrezi si ce amintiri doresti sa stergi. Viitorul ramane in viitor , iar acesta se poate schimba imprevizibil.

Mir si Amelia au in comun darul de a vedea in viitor. Acest lucru ii face sa se izoleze de ceilalti , de prieteni si familie pentru a nu le provoca durere cu ideile si intamplarile din viitor. Oare Mir si Amelia se vor intalni?

amintiri din viitor vol 1
Am ajuns într-o lume paradoxală, o lume în care, în pofida faptului că putem auzi, vedea
și vorbi, suntem surzi, orbi și muți –

Privesc fața dumneavoastră. Harta ridurilor de pe ea are forma tristeții.

A învățat să prețuiască prezentul, singurul moment în care suntem în stare să fim
stăpâni pe propriul destin. Din cea mai cumplită durere se naște divinul.

Doare enorm ideea că vei fi respins doar din motiv că așa ești tu, un om diferit
O întrebare corectă întotdeauna are și un răspuns.

Eu cred că fiecare om trăiește două vieți paralele, una ziua, cea rațională,
și alta noaptea, cea spirituală. Visele ne dezvăluie cealaltă viață, cea ascunsă.

Viața e un labirint plin de mister, pe care fiecare îl parcurge individual, cineva se pierde în acel
mister, altcineva îl ignoră. O alegere la care toți avem drept egal.

Omul caută mereu dovezi, dar adevărata credință constă în a crede fără a vedea, fără a auzi.

La fericire nu ai cum să ajungi fără să nu îți murdărești papucii de tristețe

Nimeni, absolut nimeni nu pleacă de acolo unde îi este bine.

Blocați în sistem,ne punem scopuri. Credem că totul e în mâinile noastre, în timp ce mâinile noastre sunt în alte mâini. Fugărim
anii și nu prețuim momentele

Noi alegem să râdem sau să plângem. Existăm în funcție de ceea ce alegem.
Eu am ales să râd.Nu este greu să faci o alegere, e greu să trăiești cu ea

Dacă ați ști când treceți pe lângă un viitor prieten, dușman, suflet pereche, probabil ați
fi mai atenți la trecători.

vol 2 amintiri din viitor
Nimeni nu zice să arunci trecutul la Pentru a trece mai departe, e nevoie să
pășești peste ceea ce realmente te face nefericit și slab.

coșul de gunoi, dar e evident faptul că pentru a trece mai departe e nevoie să pășești peste
ceea ce realmente te face nefericit și slab.

Trecutul rar când te lasă în pace, acestuia îi place să revină în cel mai neașteptat mod și timp, demonstrând
că el e cel care hotărăște când are să plece.

Nimeni nu pleacă fără permisiunea noastră,o plecare înseamnă o absență, iar o absență fizică
niciodată nu poate fi numită plecare, pleacă doar cel care absentează din suflet.

Vieții trebuie să îi demonstrezi că ești în viață.

Credem cu toții că suntem ca toți.
Cum poți fi atât de fericit, când parcă ai tot, şi parcă nu ai nimic?

Caut oare și eu un gospodar? Un om care să mă îngrijească de propriile temeri, un om
care să mă ridice și să mă ajute să cresc spre viitor

Oamenii descriși în paginile unui jurnal sunt atât de promițători,
însă când îi întâlnești în realitate au tendința să te dezamăgească.

vol 3

Trebuie să înțelegi, că indiferent de amintirile pe care leai
avea, acestea mereu te blochează într-un anumit timp. Tocmai de asta nici
acum nu ești fericit, deși credeai că normalitatea este unicul tău neajuns.
Trăiește-ți prezentul. Construiește-ți viața. De fapt, aceasta se construiește zilnic.
Ai trăit prea mult timp pentru alții, acum și aici trăiește pentru tine.

Acesta este adevărul, iubim oamenii fără să-i cunoaștem. Apoi, într-o zi ne trezim și ne
întrebăm pe cine iubim?

Viața este asemeni unui pod. Trecutul reprezintă începutul vieții. Dacă nu te miști din loc, niciodată nu vei
vedea peisajul ce se deschide de pe acesta, dacă îl traversezi cât mai repede
pentru a ajunge în celălalt capăt, nu vei atrage atenție la peisaj, vei fi prea axat pe
destinație și nu vei înțelege nimic din această călătorie. Cel mai bine e să mergi
încrezător pe pod și, în același timp, să privești în jur. Să vezi un răsărit, un apus.
Să simți ploaia. Să te bucuri de primul fulg, prima rază de soare și prima frunză
îngălbenită.

Doi oameni aruncați pe o scenă, o scenă aruncată într-un teatru, un teatru
aruncat într-un oraș, un oraș aruncat pe un glob, un glob aruncat în întuneric,
întunericul aruncat în imaginație.
Imaginația aruncată pe o hârtie.

Da, nimic nu se repetă, totul trebuie trăit la timpul său. Orice clipă e unică, la fel ca și noi

Zi dupa zi David Levithan

Un adolescent care spune ca se numeste A, se trezeste in fiecare dimineata in alt corp, bineinteles pana in adolescenta s-a trezit intr-un corp diferit zi dupa zi. Atata timp cat avea varsta corespunzatoare corpului gazda. Totul decurge fara complicatii si fara sa afecteze viata respectivului corp pana cand se indragosteste de Rihannon fara sa isi dea seama. Incepe sa o caute indiferent de infatisarea lui, ii marturiseste adevarul lui Rihannon. Oare ea va accepta si va continua  sa il iubeasca indiferent de corpul si forma pe care o ia? Va avea un viitor relatia lor?

Fata cu vise alb negru de Andreea Russo

 

Nu voi spune nimic despre aceasta carte doar voi copia niste fragmente care mi-au ramas la suflet si in care ma regasesc:

„Timpul. E puțin, de acord. Fericirea în sine mereu durează puțin. Aflându-mă timp de douăzeci de ani între patru pereți, fără timp si totodată, cu mai mult timp decât cei din jur, am conștientizat ceva simplu și anume că nu contează vârsta pe care-o ai, dar timpul de care dispui.”

Pur și simplu, atât de multe ai sacrificat, practic o viață… pot doar să
mulțumesc, dar nimeni nu e de vină că la cineva anii au trecut, iar la cineva nu,
nimeni nu e de vină că unul dintre noi are nevoie de familie și copii, stabilitate,
iar altul de haos și acțiune, nimeni nu e de vină că suntem pe trepte diferite și ar
fi greșit ca cineva să cedeze ori să se sacrifice, din nou, ar fi greșit să nu te
bucuri pentru celălalt și să nu mergi pe drumul tău. Da, am putea să facem acest
lucru împreună, dar am scăpat prea multe, trebuie să le descopăr singură, să
întâlnesc oameni noi și să explorez locuri noi. Și, deși, familia și copilul e cea
mai frumoasă călătorie din viață, nu mi-o doresc acum. Anii schimbă multe, în
primul rând ne schimbă pe noi, iar odată ce ne schimbăm noi, se schimbă și
trăsăturile care ne definesc

Recenzie Sunt aici de Clelie Avit

 

Elsa in urma unui accident pe munte ajunge la spital in coma in camera 52. Thibault vine si el la spital pentru fratele sau care a avut in accident de  masina lovind mortal doua adolescente. Sylvain , fratele lui Thibault are o mana si genunchii in ghips. Thibault e atras si curios de camera 52 unde se confeseaza Elsei care e in coma. Elsa aude tot ce ii marturiseste Thibault. El nu stie ca Elsa va trebui deconectata de la aparate. In timp ce medicii , prietenii si familia ei trebuie sa decida ziua cand va fi deconectata de la aparate, Thibault construieste o relatie cu Elsa convins ca aceasta il aude. El simte ca Elsa e vie , ca ea il aude cand ii vorbeste, o saruta o atinge pe brat, o ajuta sa -si trezeasca simturile. Oare ea se va trezi ?

Imi dai curaj sa prind aripi si sa zbor

 

Alina Eremia – Imi dai curaj

Speranta nu moare nici ieri, nici azi, nici maine. E o plimbare in lumi paralele, inimi infocate, clipa de neoprit, minutul de indoiala sa nu intrerupa ceea ce simtim azi. Da-mi curaj pentru ca tu imi dai curaj , esti visul de neoprit, esti minutul in care ma saruti usor. Si doar atunci clipa nu sta in loc, doar atunci cand te visez la infinit, doar atunci cand mi-ai aratat doar prezent si viitor.

A trebuit sa pun punct viitorului, sa pun punct trecutului si sa dau voie prezentului. N-am crezut in tine , stiam de la inceput ca inima ta nu intelege o inima mai mare. Inca mai caut iubire, nu ma vindec niciodata de iubire. Iubirea care se naste din minciuna, din propriile mele minciuni, pentru ca m-am mintit cu ideea de noi. Dar totul a apus ca un asfintit, esti visul unei minciuni, unei realitati create de mine.

Si iti dau voie sa traiesti prin mine sa ai speranta ca vei pus la incercare, asa cum m-ai incercat tu. E o chemare dulce, o ultima strigare, ne invartim in jurul ideii de noi. Si sa nu ne intrerupa clipa si nici dorinta efemera. Imi dai curaj atunci cand iti sarut respiratia, atunci cand te imbratisez in agonia iubirii… te astept sa vii si sper ca atunci clipa chiar sa stea in loc, sa nu pierdem nicio secunda, nicio clipire sau o sclipire in ochi.

Ai murit din momentul in care te-ai schimbat si am negat ca doar mi se pare, desi in final am acceptat ca omul se schimba si te arunca din visare dupa ce ti-a dat curaj sa cauti iubire in persoana care nu mai  e cum era la inceput. Doar lacrimile te aud, doar lacrimile canta o simfonie dureroasa, cu orchestra plansului adanc in miezul noptii.

 

Te-am iubit atunci cand eram altfel

Stiu ca si tu ai facut eforturi, stiu ca anumite lucruri te-au ranit, stiu ca atunci cand eram impreuna, eram alte persoane decat suntem astazi. Mai bine ca ne-am oprit cand a fost cazul si mai bine ca am incuiat amintirile negative, pentru ca nu ti-am spus dar in mintea mea am pastrat doar clipele frumoase. Nu imi doresc decat sa poti realiza tot ce iti doresti in viata , sa fii cu cine vrei, sa te plimbi cu ea, sa o iubesti, sa ii poti darui ceea ce mie nu ai putut sa imi dai. Mi-am curatat sufletul de prezenta ta, de ideea de noi. Iti scriu chiar daca nu vei putea sa citesti aceste vorbe. Iti spun adio si iti doresc tot binele, iar eu ma simt libera ca mi-am curatat mintea si sufletul de persoana ta.