Ultima scrisoare de dragoste Jojo Moyes recenzie

In romanul Ultima scrisoare de dragoste se prezinta viata amoroasa a doua femei care locuiesc in Londra: Ellie Haworth si Jennifer Stirling. Diferenta intre cele doua povesti de dragoste este de 40 de ani. Elllie o jurnalista pasionata angajata la ziarul Nation, gaseste scrisorile semnate si scrise de Anthony O’Hare care Jennifer Stirling. Jennifer Stirling o femeie maritata cu un sot bogat, dar care se poarta rece si are o atitudine tacita fata de ea. Anthony O’Hare ajunge la inima lui Jennifer cu pasi mici dar siguri. Anthony este jurnalist de teren si in cariera lui s-a dus pe terenurile de razboi. Povestea dateaza din anii 1960. Relatia lui Anthony si Jennifer se infiripa prin scrisorile trimise reciproc. Jennifer doreste sa isi paraseasca sotul. Dar a suferit un accident de masina care a lasat-o fara memorie si se agata de orice lucru pentru a putea sa isi aminteasca ce s-a intamplat de fapt. Gaseste scrisorile ascunse printre haine si prin dulapuri. Incearca sa dea de Anthony, dar sotul ei Lawrence o minte ca Anthony a murit.

Jennifer lupta pentru a afla cine este ea de fapt si cum este. Gasirea scrisorilor semnate cu B o conduc catre casuta postala numarul 13. Sotul ei inchisese casuta postala dupa accidentul ei. Incepe cautarea misteriosului B si incercarea de a-si recupera amintirile.

In paralel se prezinta viata amoroasa a lui Ellie Haworth, care este un dezastru. Are o relatie cu un barbat insurat timp de un an fara ca el sa se implice emotional. Nu asa cum Ellie o face. Ellie gaseste mai multe scrisori de la Anthony O’Hare in arhiva ziarului. Rory este cel care o sustine in gasirea scrisorilor si a protagonistilor pentru a afla cum se incheie povestea lor. Incepe cu speranta de a reinoi imaginea ei de jurnalist din cadrul ziarului. Incepe sa faca sapaturi si afla in cele din urma ca Anthony este cel care lucra ca sef in arhiva timp de 40 de ani. Jennifer ramane cu fiica ei, in timp ce sotul ei moare de cancer. Sotia lui Anthony sufera si ea de cancer si astfel ii revine lui cresterea lui Peter, singurul lor fiu.

In calatoria ei catre aflarea intregii povesti, Ellie isi cladeste incet incet o parere despre viata ei amoroasa si isi da seama ca se afla intr-o relatie toxica. Intre timp se ataseaza de Rory si amandoi decid sa continue relatia lor, dar cu pasi mici.

O poveste de dragoste care dovedeste ca este puternica si nu moare niciodata. Ramane vie chiar si dupa 40 de ani. Jennifer si Anthony nu trebuie decat sa inchida ochii pentru a continua povestea lor exact de unde a ramas. Momentul cand Anthony o asteapta in gara si ea isi face aparitia.

Uneori iubirea se afla chiar langa tine, dar daca nu stii unde sa privesti sau esti atent sa privesti pe cineva deja luat atunci ai pierde timpul, ani, ore, secunde. Lupta si speranta va dovedi ca o relatie inceputa in tinerete, nu s-a terminat niciodata. Sufletele vor pastra vesnic acea iubire puternica si adevarata.

Kisses and croissants Anne-Sophie Jouhanneau recenzie

Romanul Saruturi si croissante urmareste viata unei balerine de 17 ani, Mia Jenrow care a fost acceptata in programul de vara de balet de la Paris. Cititorii vor lua la cunostinta termeni in franceza despre balet, dar si vor afla parfumul, romantismul si istoria Parisului. Personajele se angajeaza in flirt, se tin de mana si se saruta. In timp ce veti citi veti descoperi ca se foloseste si un limbaj de strada. Doua personaje se angajeaza intr-un accident, iar una din ele ramane cu sechele puternice iar celalalt sufera de o fractura. Personajele savureaza o masa tipic frantuzeasca si se bucura de bauturi rafinate.

Mia intre timp ce se ocupa de lectiile de balet, e dispusa sa isi afle istoria si legaturile stramosesti pornite de la un tablou desent de Degas. Acest tablou se presupune a fi stra-stra-strabunica Miei care a dansat la Baletul de la Opera Parisului. In toata perioada de sase saptamani, Mia isi afla radacinile, dar se bucura si de frumusetea Parisului alaturi de Louis. Louis se dovedeste a fi fiul profesului ei de balet. Louis si Mia se indragosesc si au parte de aventura vietii lor incercand sa afle daca tabloul in care se afla balerina, are legatura cu familia Miei. Mia este aleasa pentru rolul principal din Lacul Lebedelor, interpretand Lebada Neagra. Indragostita de Louis ii este un pic dificil sa ramana concentrata pe exersarea rolului in piesa de balet. In toata aceasta aventura incepe sa se intrebe daca viata este sau inseamna mai mult decat baletul. Louis ii ofera sansa sa cunoasca Parisul, dar si o alta latura a ei, pasiunea care mocneste in interiorul ei.

Kisses and croissants este o carte scrisa simplu, dar care are toate argumentele pentru a o citi pe nerasuflate: o vara in Paris, baletul, zvonuri misterioase despre un tablou al lui Degas si bineinteles romantismul dintre cele doua personaje principale. Practic te ademeneste sa citesti inca si inca un capitol si iti dai seama ca e noapte si ca nu poti lasa cartea din mana. Mi-a placut cum a evoluat si prietenia dintre Mia si Audrey, relatia dintre Mia si mama ei, dar si relatia dintre Mia si profesorul ei.

Acest roman m-a facut sa imi amintesc de serbarea de la gradinita unde a trebuit sa dansez un numar de balet. Educatoarea m-a ales pentru ca eram slabuta si chiar inalta pentru varsta mea. Nu imi placea baletul, dar ma bucur ca educatoarea a avut initiativa sa ma implice in numarul de balet.

Pasarea Lira de Cecilia Ahern recenzie

Pasarea Lira este una dintre cele mai frumoase, rare si inteligente creaturi ale lumii. Pasarea Lira e cunoscuta pentru abilitatea sa de a imita si a reproduce orice fel de sunete. In roman un echipaj de filmare documentare revine la locul unde i-a filmat pe gemenii Toolin si descopera o tanara cu talente similare pasarii lire. Echipajul se intreaba daca sa o pastreze pentru ei sau sa o impartaseasca cu toata lumea. Pasarea lira este un roman de dragoste cu final fericit, dar este si o meditatie prin sunet a lumii inconjuratoare. Ahern reuseste sa transforme o poveste de dragoste intr-o naratiune sofisticata, desi refuza sa transgreseze limitele unui cliseu romantic.

Pe masura ce romanul se deschide, echipa de producere a filmelor documentare a marcii Mouth to Mouth, se reintoarce in vestul salbaticului Cork pentru inmormantarea lui Tom. Tom Toolin unul din fratii gemeni aparuti in documentar a ramas singur fara fratele sau. Regizorul Bo vrea sa tina camera aprinsa pe tot timpul inmormantarii si dupa aceasta pentru a surprinde suferinta lui Tom. Va rezista el fara fratele sau de care a fost nedespartit timp de 40 ani?

Solomon, sunetistul dar si iubitul lui Bo, crede ca abordarea el este un pic grosolanam dar accepta totusi sa se continue filmarea sustinand ca „Uneori lumea are nevoie de oameni ca Bo pentru a depasi limitele.” Este modul neobisnuit de a prezenta o opera de arta. Solomon este primul care intalneste aceasta creatura mitica cu par lung si blond alb si cu ochii verzi, chiar pe proprietatea lui Tom Toolin. Laura, pasarea lira, cand deschide gura, ies tot felul de sunete: vajaitul masinilor, scartaitul frunzelor, sunetul lui Solomon cand isi drege vocea. Solomon este cel care o numeste pasarea lira, nume cu care va deveni cunoscuta si cu care isi va infrunta trecutul sau viitorul. Laura este inconjurata de secrete, s-a nascut in secret, a trait in secret si exista in secret. Solomon este cel care o convinge pe Laura sa faca un documentar despre viata ei. Echipajul o rupe pe Laura din taramul ei fantastic si o aduce la oras. Aici se confrunta cu zgomotele orasului si dureaza ceva timp pana se va obisnui cu ele. Ea va locui cu Solomon si Bo.

Bo compromite integritatea documentarului pentru o publicitate mai avansata a Laurei. Acest lucru se intampla cu inscrierea Laurei intr-un concurs de talente numit StarrQuest. Showul gazuit de Jack Starr impreuna cu presa o impinge pe Laura in lumina reflectoarelor si devina cunoscuta prin talentul sau de a imita orice zgomot. Solomon incearca sa ii fie alaturi ca arbitru, consilier, pastratorul pacii, in timp ce relatia lui cu Bo se destrama. Pune la indoiala relatia lui cu Bo si incepe sa se indragosteasca iremediabil de Laura. Ca om de sunet, treaba lui este de a captura mediul prin care se misca cu dispozitivul sau de inregistrare, dar Laura, se minuna, lasa „oamenii sa auda oamenii si lumea exact asa cum este. Fara filtre. Ahern construieste ideea legaturii lor ca o intalnire a sufletelor, dar insistenta ei de a ne reaminti cu desavarsire de poezia conexiunii lor emotionale: este imposibil sa nu masuram cliseele dorintei fizice in raport cu intentiile lor spirituale. Si Bo realizeaza ca noua relație a lui Solomon și Laura, se incheaga si devine intensa, imbatabila si profunda.

Laura afla de unde provine, care ii sunt parintii si afla ca a aparut pe lume in secret. Trecutul ei este inconjurat de pacat, de crima si de secrete. Devine cunoscuta, traieste visul oricarui artist, de a se afirma in lumea artistilor. Solomon o incurajeaza, in timp ce se lupta cu sentimentele puternice fata de ea. Va invit sa cititi acest roman. Este o lectura captivanta, usor de citit si satisfacatoare. Romanul indeplineste toate criteriile romantice. Sigur il voi reciti.

Culoarea Sentimentelor Kathryn Stockett Recenzie

Actiunea din acest roman e amplasata in Jackson Mississipi in ani 1960. Romanul Culoarea sentimentelor de Kathryne Sockett arata problema segregarii rasiale. Cartea e povestita de trei femei foarte diferite intre ele: Minny, o femeie de culoare neagra incapabila sa isi pastreze un loc de munca datorita caracterului ei vulcanic; Aibileen o alta femeie de culoare care isi creste cel de al 17 lea copil alb si domnisoarea Skeeter la capatul opus al spectrului, o femeie alba care doreste sa devina scriitoare. Domnisoara Skeeter, la randul ei a fost crescuta de femeile de serviciu negre de cand era tanara si doreste sa afle ce s-a intamplat sau de ce a disparut femeie ei de serviciu atat de iubita, Constantin.

Aibileen isi dedica tot timpul de lucru copilului domnisoarei Elizabeth Leefolt, Mae Mobley, in timp ce incearca sa vindece cicatricile lasate de moartea fiului ei. Minny reuseste in cele din urma sa gaseasca un nou loc de munca pentru Miss Celia Foote, care, din fericire pentru Minny, este prea noua in oras pentru a sti ceva despre ea. Aibileen si Minny au propriile lor probleme acasa, precum si cele care inconjoara munca lor pentru familiile albe.

In timp ce isi viziteaza prietenele si femeile de serviciu negre („ajutoarele”), Skeeter vine cu un plan de interviu pentru „ajutoare” dar si de a scrie o carte despre experientele lor de lucru in familiile albe. Ea ii cere lui Aibileen sa o ajute spunandu-i povestea si gasind alte servitoare negre care vor face acelasi lucru. Ideea este sa se scrie cartea fara a se folosi nume reale, deoarece altfel ar fi in pericol slujbelesși chiar vietile femeilor de serviciu negre. La început, Aibileen nici macar nu va lua în considerare ideea lui Skeeter, dar cand se gandeste la ea, isi da seama ca este obosita de o lume in care femeile negre au in slujba lor cresterea copiilor albi, dar trebuie sa foloseasca toalete separate, sunt platite prost si nu sunt respectate. Faptul ca stapana ei nu are incredere in ea pentru lustruirea argintului este pentru ea jignitor si incepe sa contribuie la cartea domnisoarei Skeeter. Este pregatita pentru o schimbare si stie ca ceea ce face este eliberator, dar si riscant.

Kathryn Stockett reuseste sa imbine perfect faptul si fictiunea, explorand diferite emotii, de la tristete la fericire – uneori toate in acelasi paragraf. Stockett nu numai ca a scris o poveste de neuitat, uneori plina de umor si stralucitoare; aceasta este, de asemenea, o capodopera informativa, educand oamenii despre viata negrilor in societatea segregata din Jackson, Mississippi, la inceputul anilor 1960, folosind unele dintre experientele ei personale.

Stockett scrie cu sentiment si cu pasiune. Culoarea sentimentelor este o carte bine scrisa cu personaje realistice care iti strapung inima si te fac sa surazi. Cartea a fost publicata in februarie 2009 si a devenit foarte populara pana in 2011 cand s-a facut premierea filmului facut dupa aceasta carte. Recomand a se citi cartea intai si mai apoi sa vizionati filmul.

O mare de lacrimi Ruta Sepetys Recenzie

Autoarea Ruta Sepetys revine cu o alta poveste fascinanta, un roman sfasietor inspirat de cel mai grav dezastru maritim din intreaga istorie. Romanul priveste intamplarea dezastruoasa din prisma a patru perspective.Este o carte care cu siguranta incanta toti fanii de fictiune istorica.

Joana, Florian, Emilia si Alfred sunt patru tineri din patru natiuni europene diferite ce au fost devastate de cel de-al doilea razboi mondial. Cartea specifica calatoria fiecarui personaj catre Wilhelm Gustloff, o nava supraaglomerata care pare a fi singura lor speranta de a scapa de Armata Rosie. Pe masura ce fiecare personaj se zbate pentru supravietuirea sa iar povestile lor converg, descoperim cum viata lor a fost modelata de tragedie si tradare si cum sunt inca bantuite de trecutul lor.

Sepetys este o scriitoare ambitioasa si aceasta ne ofera un roman relativ scurt, dar spus din patru perspective diferite. Desi aceste patru voci narative au un potential de nerecunoscut sunt un pic confuze. Sepetys reuseste sa delimiteze fiecare personaj iar asta este un mod original s convingator de a spune povestea. Cititorii pot obtine o perspectiva asupra a patru povesi diferite, patru moduri diferite de a vedea lumea si este cu totul fascinant. O asistentă lituaniana, un soldat german, o fata poloneza gravida si un hot prusac: toate acestea sunt personaje fictive si totusi dau viata decorului istoric. Personajele secundare sunt, de asemenea, bine desenate; nu obtinem prea multe informatii despre trecutul lor, dar sunt cu siguranță vii și credibile. Singurul dezavantaj al acestui mod unic de a spune povestea este că fiecare personaj are mai putină istorie decat daca ar fi existat cu una sau doua perspective. Desi cititorii vor cunoaste toate personajele, cantitatea de cuvinte alocate fiecarui personaj nu este mult mai mult decat ca intr-o nuvela si multe puncte importante ale complotului sunt doar povestite pe scurt. La finalul romanului ne dam seama despre ce este vorba, adica despre un dezastru maritim de cote maxime din intreaga istorie. Astfel scriitoarea se asigura ca acest dezastru maritim nu va fi uitat asa de usor.

Concluzia este ca personajele sunt nevoite sa-si uite propriile lupte personale, intr-o lupta oribila pentru supravietuire. In timp ce cele patru personaje sunt fictive, evenimentele din acest roman sunt reale si au o incarcatura emotionala foarte puternica. De mentionat este faptul ca scriitoarea ne ofera o acuratete istorica exemplara si impecabila. Scriitoarea reuseste sa ne transpuna in alta perioada fara a inghesui romanul cu prea multe informatii istorice sau explicatii plictisitoare.

M-a impresionat faptul ca acest roman nu se incadreaza la categoria romantelor nesfarsite in care predomina romantismul. Acest roman este foarte bine scris si bine gandit, iar daca iti doresti altceva sigur vei fi impresionat de originalitatea acestui subiect istoric. Este ca o gura de aer proaspat asa ca incepe de acum sa citesti romanul pentru a intra in lumea tragediei de pe mare.

Dupa minunatul ei debut Ruta Sepetys reuseste sa scrie inca o carte, mai complexa, mai sfasietoare si mai impresionanta. Aceasta lectura merita cu siguranta un loc in raftul bibliotecii voastre.

Printre tonuri cenusii Ruta Sepetys recenzie

Lina este ca orice alta fetita lituaniana de 15 ani din anul 1941. Ea picteaza, deseneaza si se indragosteste foarte usor de baietii de varsta ei. Pana intr-o seara cand ofiterii sovietici au patruns in casa lor, smulgandu-i familia din viata confortabila pe care o cunosc. Ea impreuna cu mama si fratele ei mai mic sunt separati de tatal lor si sunt fortati sa urce intr-un vagon murdar si aglomerat. Destinatia era catre nord in cercul polar in cele mai reci zone ale Siberiei intr-un lagar de lucru. Aici sunt obligati sa sape sfecla la oridinele lui Stalin si sunt nevoiti sa lupte pentru viata lor in conditiile cele mai crude.

Familia Linei facea parte din clasa de mijloc a Lituaniei in anii 1940. Ei duceau o viata confortabila si linistita. Lina era fiica cea mai mare a unui tata profesor, a unei mame frumoase si sora cea mare a unui frate mai mic. Lina are in fata lumea si toate promisiunile ei, mai ales cand primeste vestea ca a fost acceptata in una dintre cele mai prestigioase scoli de arta din toata Europa.

Cand am auzit de aceasta carte am ramas captivata datorita originii acestei povesti. Aceasta poveste are la baza faptul ca Ruta Sepetys este fiica unor emigranti lituanieni iar Printre tonuri cenusii a fost inspirata de tatal scriitoarei, fost refugiat care a scapat din Lituania cand era tanar. Sepetys face eforturi sa spuna povestea statelor baltice Letonia si Lituania, Estonia,care a disparut de pe harta in 1941 in timpul curatarii si ocuparii regiunii de catre Stalin. Acest roman capata o importanta semnificativa deoarece mda glas experientei lituaniene din timpul celui de-al doilea razboi mondial sub regimul lui Stalin. Scriitoarea spune povestea familiara a durerii de inima, a atrocitatii si a mortii (adica arestat în miezul nopții, masini pentru vite, lagare de munca, boli, foamete si moarte), dar din perspectiva lituaniana / sovietica.

Scriitoarea construieste pratic o lucrare de ficțiune istorică. Spusa din perspectiva primei persoane a Linei, urmarim si experimentam tot ceea ce se desfasoara in fata ochilor ei. În acest scop, o mare parte din roman se bazeaza pe dezvoltarea Linei ca personaj si se exemplifica prin forta naratiunii sale – ma bucur ca pot sa spun, ca sunt executate frumos. Lina este o eroina care este atat de relatabila, dar si puternica. Ea creste din fata ochilor nostri ca persoana care isimentine familia unita pe masura ce trec lunile și anii. Imi place, de asemenea, firul narativ care se întinde pe tot parcursul cartii si abilitatea de artist a Linei, dragostea ei pentru operele lui Munch si speranta pe care o exemplifica in schitele ei – pentru a lasa indicii tatalui ei, da, dar si pentru a le spune povestea familiei ei si a altor lituanieni, care sunt deportati sau care dispar sistematic. Alt personaj este în special mama frumoasa si educata a Linei, care e incununata cu o profunzime și o greutate similare ceea ce fac din acest roman, o lectură mult mai completa și mai puternica. Exista un grad de repetare a unor imagini si fraze cu carfe Lina ne incheie fiecare capitol. Unele intamplari nu ne o legatura intre trecutul ei cu prezentul ceea ce face sa rezulte o lectura neunita Anumite puncte culminainte nu ofera o relevanta reala pentru poveste. Finalul romanului este brusc, sub forma de epilog discordant fara suficienta incarcatura emotionala pentru aceasta poveste istovitoare.

Totul se termina cu noi Colleen Hoover recenzie

Totul se termina cu noi abordeaza o tema sensibila si asta ar fi cea a femeilor abuzate. Se exprima realitatea crunta, dureroasa si imposibila a relatiilor in care se permite abuzul fie emotional sau fizic. Protagonista Lily Bloom la 24 de ani se regaseste in in trecutul sumbru din copilaria ei din Plethora Maine. Primul sau gand se duce catre tatal ei Andrew, care nu era cea mai buna persoana din viata ei.

Romanul incepe cu ea pe acoperisul unei cladiri din Boston, o cladire alea la intamplare. Acoperisul era de fapt o terasa detinuta de Ryle. Aici se face posibila intalnirea dintre cei doi, el crezand ca ea se afla acolo pentru a-si pune capat zilelor. De la prima intalnire, Lily observa fizicul atragator al lui, dar si hainele scumpe de designer purtate de el. Motivul pentru care ea se afla acolo, era ca tocmai venise de la elogiul de la inmormantarea tatalui ei. Acesta era modul ei de a face fata faptului ca nu a reusit sa tina elogiul. Pur si simplu nu ii ieseau cuvintele si nu se putea exprima. Ryle Kincaid era un neurochirurg celebru, dar care nu credea in relatii si prefera sa incercei aventuri de o noapte sau poate chiar cate o partida de sex la intamplare. Ea este atrasa de el, de felul cum se exprima, de faptul ca e destept si increzator in el. Lily este singura care il face sa se gandeasca la o relatie de lunga durata.

Fiind preocupata de noua ei relatie, se intoarce in timp si o compara cu relatia cu Atlas Corrigan, prima sa iubire. Atlas reapare in viata ei brusc si incepe sa isi aminteasca de legatura profunda pe cand ea avea 16 ani si el 18. Incepe sa reciteasca jurnalul ei care continea scrisori catre Ellen producatoarea unei emisiuni foarte cunoscuta.

In scrisori mentioneaza faptul ca Atlas ramas singur a fost nevoit sa se ascunda intr-o casa parasita si invecinata. Acea casa nu avea nici electricitate nici apa si nici incalzire. Ea a fost cea care a facut primul pas si l-a invitat la ea sa faca un dus pana sosesc parintii ei acasa. In fiecare zi din liceu isi petreceau timpul impreuna urmarind emisiunile lui Ellen sau pur si simplu savurand compania celuilalt. Atlas pleaca in Boston la unchiul lui pentru ca in Maine nu avea nici bani si nici familie care sa il sustina. Intre timp Atlas observa ca tatal lui Lily este un alcoolist care o abuzeaza pe mama lui Lily.

Relatia cu Ryle decurge bine la inceput in numai cateva luni se casatoresc la Las Vegas. Lily nu isi doreste o nunta fastuoasa, ci una simpla alaturi de familie si prieteni. Lily se muta cu Ryle in apartamentul nou cumparat de el. Inainte statea intr-un apartament mic cu Lucy. Dar Lucy s-a mutat cu iubitul si viitorul ei sot inainte de a se incheia contractul de inchiriere a micului apartament. Intre timp Lily si impreuna cu Alyssa munceste la deschiderea unei noi florii cu tematica mai aparte. Intre timp Atlas apare in numarul unei reviste ca fiind afaceristul numarul unu al momentului.

Dupa ce Ryle se muta cu Lily incepe sa isi manifeste crize de gelozie si violenta asupra ei atunci cand isi da seama ca ea si Atlas au un istoric impreuna. Ryle citeste si jurnalul ei dupa care o abuzeaza fizic lasand-o intr-un lac de sange. Lily e dusa la spital de catre Atlas si astfel i se ingrijesc ranile, dar si afla ca e insarcinata cu Ryle. Ea se refugiaza la vila lui Atlas si ii cunoaste si prietenii lui. Ea afla de la prietenii lui ca nu exista nicio femeie in viata lui si ca a mintit-o ca ar fi cu fictiva Cassie ca observase cat de fericita e cu Ryle. Altas nu a mai avut pe nimeni in afara de Lily. Lily decida sa divorteze de sotul abuziv si are la dispozitie trei luni sa se gandeasca. Intre timp Ryle se duce la un curs in Anglia care tine trei luni. Intre timp Alysa devine mama unei fetite frumoase si sanatoase.

La intoarcere Lily nu poate sa il ierte, dar ii marturiseste ca e insarcinata. El decide sa fie alaturi de ea chiar daca dorm in paturi diferite. Cand Lily naste o fetita care seamana leit cu ea, decide sa inainteze divortul zicand ca „Totul se termina cu noi”. Ryle si Lily impart custodia impreuna si au grija de fetita lor. Intr-o zi cand era randul lui Ryle sa stea cu fetita Emerson, in drum spre el se intalneste cu Atlas. Ea se duce cu carutul in care se afla fetita si o lasa la Ryle. Finalul nu il voi dezvalui, va las pe voi sa cititi cartea si sa traiti pe pielea voastra.

Letters to the lost – Brigid Kemmerer recenzie

Cateva cuvinte despre Letters to the lost

Juliet Young intotdeauna scrie scrisori catre mama sa, care este un jurnalist fotograf de calatorii si de razboi. Chiar si dupa moartea mamei sale ea  lasa scrisori la mormantul mamei sale. Acesta este singurul mod in care Juliet poate sa faca fata mortii mamei sale.

Declan Murphy nu este genul de barbat cu care sa interactionezi. El se afla sub ordin juridic de a face munca in folosul comunitatii la cimitirul local. El incearca sa scape de demonii trecutului sau.  Cand Declan citeste scrisoarea lasata la un mormant nu se poate abtine si scrie si el o scrisoare la randul lui. Astfel el isi deschide sufletul unui strain practic si incetul cu incetul legatura si conexiunea dintre ei se incheaga. Insa nici el si nici Juliet nu stie ca ei de fapt nu sunt complet straini. Cand viata scolara interfereaza cu viata secreta a scrisorilor, Declan pune detaliile impreuna si descopera adevarul care ar putea aduce o separare sau o instrainare a relatiei construite pe baza scrisorilor.

Acest roman m-a dat peste cap pur si simplu. Am iubit aceasta poveste inca de la primile pagini citite. Am iubit felul in care misterul scrisorilor nu e dezvaluit de la inceput. Mi-a placut schimbul de emailuri pline de emotii si sentimente profunde, durerea adanca nerezolvata, problemele familiale si singuratatea. M-am simtit absorbita de ideea acestui schimb de emailuri intre doi oameni care se simt complet izolati de restul din jurul lor, ceea ce le ofera o conexiune aparte. Mi-a placut cum a decurs relatia lor mai ales atunci cand se intalneau si fata in fata fara a sti de identitatea lor din emailuri. L-am adorat foarte tare pe Rev. A fost preferatul meu si rolul sau este esential. La suprafata as putea sa spun ca este o carte romantica, pentru ca este vorba despre un baiat si o fata care se cunosc prin intermediul scrisorilor si se indragostesc.  Ceea ce m-a uimit a fost faptul cum au inceput sa isi dea seama de adevarata identitate a fiecaruia.  EI trebuie sa faca fata ideii ca altii i-ar putea judeca aspru sau s-ar putea sa nu se placa in viata reala.
Amandoi impartasesc o durere intensa, pierderea unei persoane dragi din viata lor. Mama lui Juliet a murit intr-un accident de masina, masina cuiva intrand cu putere in cea in care se afla ea.  Tatal lui Declan este responsabil de moartea surorii sale, un tata alcoolist si care il lasa pe Declan sa conduca masina ori de cate ori el se afla sub influneta alcoolului. Ambii Declan si Juliet au o relatie dificila cu parintii. Parintii lui Declan sunt divortati.  Dar asta nu o impiedica pe mama lui Declan sa se recasatoreasca cu un tip pe care el nu il suporta. Tatal lui Juliet era distant cu ea dupa moartea mamei sale. 

Mi-a placut modul  in care povestea incepea sa dezvaluie detalii despre trecutul lui Juliet si Declan. Am fost surprinsa cum fiecare detaliu a construit o relatie foarte stransa intre cei doi protagonisti. Ambii au cate un prieten loial si adevarat care sa ii ajute sa treaca mai usor peste durerea pierderii persoanei dragi.  In roman sunt prezentate niste prietenii adevarate si foarte stranse.  Ma bucur de faptul ca si Juliet si Declan au realizat ca durerea lor si suferinta lor i-a afectat pe cei din jur. Dar intr-un final reusesc sa realizeze ca  trebuie sa se detaseze de evenimentele tragice. Suferinta lor se manifesta si la nivel fizic.

Daca iti doresti sa citesti despre o poveste de dragoste plina de emotie te sfatuiesc sa o citesti pe aceasta. Este in acelasi timp o provocare pentru ca trebuie sa refaci povestea asemenea unui  puzzle. Trebuie sa pui fiecare piesa la locul sau pentru a afla dedesubturile acestor relatii prezentate. Speranta rasare in final si fiecare isi rezolva conflictele si relatiile familiale, dar si ei se vor deschide recicproc si isi vor da o sansa. Recomand aceasta carte si pot spune ca este una din preferatele mele de pana acum in 2021.

Zuleiha deschide ochii – Guzel Iahina recenzie

Guzel Iahina autorul acestei carti creioneaza viata chinuita a lui Zuleiha prin cuvinte cu forta puternica. O carte care iti smulge inima din piept si te arunca in mjlocul unei perioade istorice tulbure. Autorul prezinta realismul si fantasticul de-alungul romanului. Toata actiune se desfasoara in decurs de 16 ani din 1930 pana in 1946.

Zuleiha reprezinta forta, rezistenta si rolul de mama inca de la inceputul romanului cand era o simpla tanara tatara de 30 de ani. Prima imagine a lui Zuleiha era cea de umila si devotata casnica a sotului ei Murtaza si a soacrei sale. Zuleiha s-a casatorit de la 15 ani cu Murtaza, un tatar cu dispozitie mohorata tot timpul in varsta de 45 de ani. Zuleiha a dat nastere la patru fete dar care au murit imediat sau dupa cateva luni de la nastere. Strigoaica soacra lui Zuleiha i-a prezis ca fetele ei nu vor trai mult. Soacra ei este surda si oarba dar si de o rautate imensa in varsta de aproape 100 de ani.

Zuleiha e nevoita sa se trezeasca devreme pentru treburile casnice si pentru a o ingriji pe soacra ei. O imagine induiosatoare este cea cand Zuleiha se strecoara desculta si ascunde la subrat doua foi cu magiun cu teama de a nu fi prinsa. Ziua pentru ea este dedicata treburilor casnice, ingrijirea soacrei, dar si a sotului Murtaza pe care il insoteste in padure sa taie lemne. In padure ea se pierde in infernul de zapada si asta o face sa ajunga tarziu acasa. Cand in sfarsit isi gaseste drumul spre casa, trebuie sa gateasca, sa spele si sa-i faca baie soacrei dupa ce a primit o corectie din partea sotului care fusese intrigat de mama lui. La sfarsitul zilei trebuie si sa indeplineasca rolul de sotie in pat desi era franta de oboseala. Zuleiha accepta cursul vietii sale chinuite. Soldatii noii puteri sovietice au fost trimisi sa adune cotele. Taranii in schimbi au invatat sa isi ascunda roadele si animalele. Murtaza si Zuleiha si-au ascuns tot ce aveau in mormantul fetelor lor. Atunci cand soldatii si-au facut aparitia si au cerut recolta Murtaza a innebunit de furie si i-a amenintat cu toporul. Soldatii s-au aparat impuscandu-l mortal.  Zuleiha impreuna cu alti tarani au fost trecuti pe lista taranilor deschiaburiti deportati spre o destinatie necunoscuta chiar si de catre comandantul Ivan Ignatov care conducea consortul. Zuleiha a starnit mila lui Ivan Ignatov vazand-o asa plapanda si firava.

Ivan Ignatov este un personaj complex si original. Este devotat revolutiei sovietice in care luptase in apararea si consolidarea ei din 1918. Misiunea lui era sa aduca culaci si sa ii predea. Evenimentele petrecute in timpul revolutiei isi pun amprenta asupra mintii lui, ceea ce isi face sa se indoiasca de visele si principiile lui pana atunci nedezradacinate.

Taranii au fost inghesuiti in vagoanele unui tren de marfa in conditii inumane. Apa era cu portia, mancarea era limitata si nu ajungea la majoritatea. In timpul acestei calatorii infernale li s-a alaturat si aristrocati leningradeni. Ajunsi in final in Siberia obositi si infometati, dar si injumatatiti pentru ca multi nu au rezistat conditiilor si foametei. In timpul calatoriei vreo 50 au reusit sa evadeze.

 Cei ramasi au fost trimisi cu o barja intr-un loc pustiu unde deportatii trebuiau sa construiasca un sat si sa munceasca in sistem de lagar de munca. In timpul calatoriei pe apa, multi s-au inecat. Ajunsi la destinatia finala doar cei mai slabi dintre ei impreuna cu comandantul Ivan Ignatov. Aici sunt complet lipsiti de unelte, de alimente si apropierea iernii geroase si fara haine calduroase. Sunt nevoiti sa reziste conditiilor aprige. Cand totul pare ca se naruie in jur, Zuleiha da nastere unui baietel pe care il numeste Yusuf. Intre Ivan si Zuleiha se naste o legatura profunda. Ochii ei verzi ii aminteste de uciderea sotului ei, iar acest lucru ii umbreste constiinta, ceea ce duce la vizualizarea mentala a oamenilor omorati de catre el. Zuleiha il respinge pe tot parcursul ei.  Ii revine in minte reprosurile Strigoaicei amenintand-o ca va fi pedepsita. Cand fiul ei Yusuf se imbolnaveste, este convinsa ca o forta divina a pedepsit-o si ca va trebui sa isi jertfeasca soarta pentru a-l salva pe fiul ei. Asa zisa pedeapsa nu a afectat-o doar pe ea, ci si  pe Ivan care e cuprins de suferinta si regrete. Dupa ani de suferinta soarta ii acorda o gratiere.

Aristrocratii deportati sunt:

Wolf Karlovici, un ilustru chirurg si profesor renumit. Acesta fusese urcat in tren alaturi de ceilalti deportati Pe parcursul calatoriei Wolf analizeaza realitatea si faptul ca a fost denuntat de propria lui menajera. Atunci cand e nevoit sa scuture gaoacea pentru a se autoproteja, Zuleiha a nascut in pustietatea Siberiei. Bebelusul era in pozitie transversala si doctor fiind a stiut ca trebuie sa il repozitioneze.

Un alt personaj este Isabella, o aristrocrata eleganta, manierata si cu o atitudine potrivita situatiei critice prin care trecuse. Alaturi de ea se afla sotul ei Konstantin Arnoldovici, ministru al agriculturii. Alaturi de ei se afla si Ikonikov un pictor renumit. Acestia conversau adesea in franceza si isi pastrau integritatea morala in situatiile limita. Toti cei trei impreuna cu Wolf Karlovici isi lasa amprenta asupra personalitatii si a educatiei micului Yusuf.

Personajul malefic in toata valtoarea situatiei dramatice este Gorelov, un fost detinut de drept comun, perfid si intepat. Purtarea sa fata de cei la putere era umila dar fara mila cu cei slabi.

Yusuf primeste educatie de la toti ceilalti. Invata sa scrie, sa citeasca, sa picteze. Invata pana si medicina si anatomia umana. Ikonikov pleaca din satul fara viitor si il lasa pe Yusuf la conducerea departamentului de arta. Atunci cand Yusuf implineste 16 ani va putea sa isi continue studiile de arte cu toate sacrificiile si fortele posibile.

Zuleiha ne arata cat de puternica e iubirea de mama. Ne arata sacrificiile, foametea si conditiile pentru a oferi copilului ei o farama de mancare. Lupta sa situatia neprielnica este impresionanta. Ambitia de mama care nu oboseste niciodata si se sacrifica pentru fiul ei.

Mi-au placut cum au fost creionate imaginile si personajele din timpul calatoriei nesfarsite. Fiecare personaj are rolul sau si nimic din aceasta poveste nu a fost intamplator. Evolutia lui Zuleiha m-a impresionat pana la lacrimi. Mi s-a parut atat de frumoasa prin detaliile si vitregia destinului ei. Zuleiha din taiga a inflorit, dar Zuleiha din satul natal se ofilea. A devenit mama si pentru prima data pruncul ei traieste si creste si se dezvolta. In captivitate devine mai stapana pe ea si pe viata ei decat atunci cand traia cu sotul si cu soacra ei.

Zuleiha deschide ochii este o carte plina de viata cu un trecut asuprit. Zuleiha a invatat sa spere, sa iubeasca si sa se resemneze durerii. Nu ma mira faptul ca acest roman a devenit popular si a cunoscut o ascensiune presarata cu numeroase premii.

Acolo unde femeile sunt regi Christie Watson Recenzie

Am terminat de citit aceasta carte ieri pe 12 februarie 2021. Cand am inceput-o am zis ca s-ar putea sa nu fie pe placul meu, dar pe parcurs ce citeam deveneam tot mai dependenta de firul istorisirii vietii baietelului Elijah. Romanul incepe cu o scrisoare ce este scrisa de Deborah in timp ce era internata in spital de psihiatrie din Anglia. Scrisoarea este dedicata fiului ei Elijah. Baietelul aflat in grija asistentilor sociali are senzatia ca in sinea lui salasluieste un vrajitor malefic. Elijah traieste mereu cu ideea ca este plin de rautate si ca provoaca suferinta celor din jur. A schimbat multe familii si a devenit debusolat. Ricardo este unul dintre asistentii lui, iar cu acesta leaga o prietenie mai stransa. Ricardo reuseste sa castige increderea lui Elijah. Intre sesiunile de terapie cu Chioma, Ricardo reuseste sa gaseasca o familie pentru Elijah. Acestia sunt Nikki si Obi, un cuplu care a suferit foarte multe pierderi. In sensul ca Nikki a pierdut mai multe sarcini datorita unei boli a sangelui. Si astfel au renuntat la a avea propriul copil si decid sa adopte unul. Nikki si Obi au fost fermecati de Elijah si decid sa il adopte desi Ricardo ii avertizeaza ca a suferit mai multe traume fizice si emotionale. Au decis sa il accepte si sa il ajute sa treaca peste amintirile dureroase. Pentru ei era o raza de soare asa cum numai in Nigeria poti vedea oferindu-i o dragoste sincera parinteasca.

Elijah s-a atasat de noii parinti si incepe sa ii numeasca mami si tati. Cu timpul terapia functioneaza si Elijah isi da seama ca vrajitorul incepe sa dispara si sa isi piarda puterea asupra lui  atunci când se afla în preajma lui Jasmin, nepoata lui Nikki, cu care a legat o prietenie adevărată. Cu ea adesea pleca și revenea de la școală, fiind și în aceeași clasă.

Cu toata agitatia si atentia oferita lui Elijah, Nikki neglijeaza in a-si lua anticonceptionalele si ramane insarcinata. Decide sa ascunda sarcina pentru a putea fi sigura ca nu va pierde si acest copil. Prima care isi da seama de sarcina este Chanel. La o cina romantica Nikki decide sa ii spuna lui Obi despre sarcina. Obi se simte mintit si tradat pentru ca nu i-a spus de la bun inceput. Ambii decid sa ii spuna si lui Elijah. Acesta incepe sa creada ca vrajitorul isi face aparitia si ca el este vinovatul pentru care Obi si Nikki sunt suparati si nu mai vorbesc unul cu celalalt. Elijah o injunghie pe Nikki in timpul noptii din cauza aparitiei vrajitorului. Norocul lui Nikki a fost ca rana era superficiala. Copilul din pantece nu a suferit nicio leziune. Ricardo decide sa il supuna iar asupra tratamentului si terapiei cu Chioma. Nikki si Obi decid sa treaca peste acest episod si sa ascunda toate obiectele ascutite

Intre timp Nikki si Obi vor sa afle mai mult despre trecutul lui Elijah. Ricardo afla ca Elijah a fost supus unor tratamente ritualice si de deposedare a vrajitorului. Asta explica si ranile de pe trupul lui. Ricardo ofera scrisorile lui Deborah catre Elijah si astfel se dovedeste ca Deborah in nebunia ei l-a maltratat si la abuzat pe Elijah. Asta explica si cicatricea de la cap in urma infingerii unei surubelnite de catre propria mama. Toti citind aceste scrisori afla ca Deborah si-a pierdut mintile dupa ce sotul ei Akpan a murit intr-un accident de masina. De atunci ea nu a mai fost ea insasi. A inceput sa auda voci, sa aiba halucinatii si sa se increada in episcopul mincinos care s-a folosit de Elijah pentru a raspandi vestea ca se ocupa de deposedarile vrajitorilor ascunsi in interiorul oamenilor. Politia afland despre asta decide sa il caute, dar acesta a fugit din tara. Se presupune ca s-a intors in Nigeria, dar nimeni nu a reusit sa il gaseasca,

Doborah e constienta ca aceste scrisori nu sunt benefice pentru micutul Elijah si tot scrie in continuare, motivele pentru care l-a tratat astfel. Totusi in nebunia ei, a scris si ceva benefic:

Vreau să fii un fiu bun pentru noua ta mamă și noul tău tată,
așa cum ai fost pentru mine și pentru tatăl tău. Să crești mare,
sănătos și fericit. Fiindcă lucrul acesta mă va face mândră de
tine, cum nicio femeie nu a fost vreodată pe lume. Vino să mă
vezi într-o bună zi, Elijah. Vino să mă vezi acolo unde femeile
sunt regi și unde ne vom uita la stele împreună și tu îmi vei
povesti totul. Eu îți voi povesti cât de mult te iubește pe tine
toată lumea.
Te voi aștepta acolo.
Deborah.

Procedura de adoptie i-a sfarsit si Elijah revine in sanul familiei. In timp ce Nikki si Obi dormeau, Elijah se trezeste si se duce in fata ferestrei. Decide ca vrajitorul este inca in el si ca are puterea sa zboare. Astfel se arunca de la fereastra si cazatura ii este fatala. Ajung la spital si multe eforturi ale medicilor, inima lui Elijah inceteaza sa mai bata.

Ultimele cuvinte ale lui Deborah sunt:

Micuțul meu nigerian, te iubesc cum nu a mai existat
vreodată o iubire pe lume!

Emotia, tristetea si compasiunea pentru Elijah m-a insotit pe tot parcursul romanului. Cred ca o voi reciti curand pentru ca imi place modul in care aceasta scriitoare foloseste cuvintele. Cuvintele care nu sunt cuvinte. Sunt sentimente si trairi ale lui Elijah. Cred ca acest roman este cel mai bun din ce am citit pana acum. Va asigur ca nu veti regreta.