Recenzie Seria Lux de Jennifer L. Armentrout

dfdfd

 

Seria Lux este o serie palpitanta ce te tine in suspans de-a lungul celor cinci romane structurate pentru a fi incadrate in stilul fantasy, SF sau young adult. In mare parte se va intalni ideea de lupta intre rau si bine, dintre luxeni ( extraterestrii luminii) si arumi (extraterestrii intunericului).  Pe alta parte se intalnesc problemele specifice adolescentilor: studii, prietenii, petreceri, planuri de viitor sau/si pasiuni, conflicte dintre parinti si copii.
Seria se parcurge usor fiind o lectura usoara, dar care te tine si in suspans prin situatii limita si tradari printre care se presar momente de iubire si pasiune dintre protragonistii Kat si Daemon. Legatura din Kat si Daemon devine tot mai unita pe masura ce sunt nevoiti sa treaca prin tot felul de situatii dramatice.

Imagini apocaliptice in momentul in care Pamantul este vizitat de luxeni si de arumi. Se apeleaza la elemente tipic SF pentru a descrie razboiul dintre extraterestri si pamanteni. Momente limita in care nu se mai stie cine este prieten cu adevarat si cine  este dusman.

Momente critice in care toate personajele sunt la un pas de moarte, dar razbat numai cei care sunt cu adevarat puternici si care reusesc sa isi foloseasca forta interioara si puterea cu care sunt predestinati. Vizita luxenilor pe Pamant este o vizita scurta pentru ca arumii vin in sprijinul oamenilor si ii alunga pe luxeni. Razboiul acestor civilizatii lasa in urma pierderi colaterale si dureroase.

Finalul este plin de speranta si oamenii isi continua cursul vietii ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, asa ca Daemon si Kat isi continua studiile in Colorado si isi fac planuri pentru nunta mult visata.

Recomand aceasta seria tuturor varstelor, deoarece nu contine prea multe scene erotice si este incarcata de dialog si conversatii. O serie care surprinde prin neprevazutul scenelor dar si prin aparitia unor noi provocari si intamplari. Nici nu iti dai seama cand ajungi la finalul mult asteptat.

 

Confesiunea bolii – Sickness confession

fff

Un monstru cu două capete,
A răsărit…
În ruşinea mea, ochilor miraţi

Ce fixau tăcut nemişcarea mea
Amuţit, a dispărut?
Lacrimi dureroase în spatele ochilor
S-au strâns, doar au privit,

Ignoranţa searbădă!Ah!
Furie dezlăţuintă din lava sângerie,
Din vinele stârpite, de muşchii amorţiţi
Am căzut în realitate,

Spulberând un pic de speranţă
Greu, dar greu se va schimba ceva,
Moartea ar fi cea norocoasă,
Să mă bucure de vântul jalnic

De aceste priviri,
Ce le-aş înghite fără să cuget,
Şi le-aş arunca în depărtare,
Alunec în săpuneala vieţii negre

Ca să cad în cascada morţii albe,
Să mă scufund în confesiuni vrute,
Fără să trec în delirul frumos,
Al trupului meu mucegăit,

Credeţi voi oare, că-i urât, nu-i aşa?
Dar mă las moale,
În ritmul catifelat al simţurilor
Scăpate din sânul morţii,

Din oceanul săngeriu
Îngreunat de- atâta plumb
Vreau să cred în vindecare,
Dar trupul meu încătuşat
Nu mă lasă să zbor,

În noroiul vieţii mă scald
Suport cuvinte grele
Şi dispreţ şi lovituri
Ce se scaldă în lacurile
Dedesubtul picioarelor mele.

Singură cu mine,
Mă înţeleg, dar plânge ea,
Cea din mine, care nu poate
Să se apropie de tine,
Idealuri oprite!
Picioare grele, muşchi obosiţi

De boala ce m-apasă,
Şi m-aruncă-n umilinţă
Să calc în viaţa vieţii,
În sănătatea cea mult dorită,

Să trăiesc prin tot şi toate,
Asta este tot ce vreau,
Fără să mă chinui,
Fără să merg în coate,

Să mă bucur să fac de toate,
Dar cu limită în toate,
Să termin aici, nu e bine,
Vă mai las şi pe mâine!

english version

Sickness confession

A two-headed monster.
Rised
In the shame of astonished eyes

That silently fixed my stillness,
Relapsed into silence disappeared?
Painful tears behind eyes
Re-collected, but only watched

Dull ignorance! Ah!
Stormy rage of crimson lava,
From rooted out veins of numb muscles
I fell in reality.

Dashing a bit of hope,
Hardly but hardly anything will change
Death would be the lucky
It will brighten me in the sorrowful wind

By those fiery eyes,
Oh, what I’ll swallow conscienceless
And throw them away,
Slipping into the black life soaping

To fall in the white death waterfall
To sink in wanted confessions
Without going into the beautiful delirium,
Of my moldy body

Do you think, it’s ugly, isn’t it?
But I set down softly,
In the silken rhythm of senses
Out of death womb

From the bloody ocean
Laded of so much plumb
I want to believe in healing
But my tied up body,
It won’t let me fly.

In the mud life I bathe
I stick harsh words out
Of contempt and strikes
That bathes in the lakes
Beneath my feet

Alone with me,
I understand myself, but she complains
That’s inside me, that she can’t
Get closer to you
Broken dreams!
Heavy legs, tired muscles

The disease pushes me down
And throws me in meekness
To step into the life of life
In the most desired health

To live thru all and everything,
That is all I want,
Without to anguish
Without to walk in elbows.
To enjoy doing everything
But with limits in all
To end here, it’s not ok
I leave for now, see you tomorrow!