Recenzie Malakai de A. Stephanie

Volumul 1 Malakai se contureaza in jurul adolescentei Hannah care e martora la accidentul lui Malakai. Acesta gonea in viteza si o masina l-a lovit cu putere. Hannah incearca sa ii opreasca sangerarea cu bluza ei preferatta dupa ce a sunat la ambulanta. Intre timp ea sufera un soc vazand atata sange si fractura deschisa de la picior. Hannah doar ce soseste la bunica ei si este in ultimul an de liceu. Ea nu este cunoscuta de colegi. S-a imprietenit doar cu Elliot si Emily. Hannah il viziteaza zilnic pe Malakai la spital. Imaginea accidentului si a scenei sangeroase o bantuieste in fiecare zi si ii fura somnul si linistea. Matusa lui apeleaza la Hannah ca sa vina in fiecare zi la conacul lor pentru a-l tine la curent cu lectiile si temele. Nimeni nu poate sa il determine pe Malakai sa isi deschida sufletul sau sa isi schimbe viziunea. Hannah vine la el zi de zi si el nici macar nu ii acorda atentie si nici nu vorbeste cu ea. Hannah e inarmata cu rabdare si nu renunta sa il ajute.

Volumul 2 Malakai scoate la iveala trecutul lui Malakai. Relatia dintre cei doi devine mai unita si mai comunicativa, in ciuda schimbarilor de comportament a lui Malakai. Hannah incearca sa il convinga sa nu mai incerce sa se sinucida si il pune sa promita in fiecare zi. Malakai se dovedeste ca sufera de depresie si alte boli psihice care nu pot fi controlate fara terapie si tratament. In ciuda comportamentului schimbator, Malakai o iubeste si ar face orice sa o vada fericita. Sfarsit volumului 2 este dureros, mi-am inabusit plansul si lacrimile pentru ca mi-a fost teama ca nu ma voi putea opri. Dupa ultima iesire a lui Malakai cand o acuza ca ea pentru bani a fost alaturi de el, pe cand ea nici nu stia ca matusa lui ii deschisese un cont bancar. Ea pleaca la facultate si locuieste impreuna cu Alek, ca prieteni de apartament si de viata. Malakai isi continua tratamentul si incepe sa isi infraneze pornirile salbatice. Hannah l-a iubit si Malakai a iubit-o la randul lui. Isi tatueaza o a treia linie pe brat, ce dovedeste ca aceste 3 linii reprezinta persoanele iubite din viata lui care s-au dus (mama, tatal si pe Anna). Inainte sa plece Hannah la facultate Malakai i-a oferit un borcan cu mesaje de culori diferite. Inainte ca Anna sa moara intr-un accident stupid, Alek ii ofera un borcan similar cu alte mesaje si citate pe hartii de culori diferite. Malakai afla astfel ca Hannah nu l-a uitat si nu a incetat niciodata sa il iubeasca si el la fel. M-a impresionat ultima sa marturisire despre Hannah : „Anna a fost pentru mine asemenea unei lumânări și acum îmi dau cu adevărat seama și de ce: a ars până s-a stins” 

Confesiunea bolii – Sickness confession

fff

Un monstru cu două capete,
A răsărit…
În ruşinea mea, ochilor miraţi

Ce fixau tăcut nemişcarea mea
Amuţit, a dispărut?
Lacrimi dureroase în spatele ochilor
S-au strâns, doar au privit,

Ignoranţa searbădă!Ah!
Furie dezlăţuintă din lava sângerie,
Din vinele stârpite, de muşchii amorţiţi
Am căzut în realitate,

Spulberând un pic de speranţă
Greu, dar greu se va schimba ceva,
Moartea ar fi cea norocoasă,
Să mă bucure de vântul jalnic

De aceste priviri,
Ce le-aş înghite fără să cuget,
Şi le-aş arunca în depărtare,
Alunec în săpuneala vieţii negre

Ca să cad în cascada morţii albe,
Să mă scufund în confesiuni vrute,
Fără să trec în delirul frumos,
Al trupului meu mucegăit,

Credeţi voi oare, că-i urât, nu-i aşa?
Dar mă las moale,
În ritmul catifelat al simţurilor
Scăpate din sânul morţii,

Din oceanul săngeriu
Îngreunat de- atâta plumb
Vreau să cred în vindecare,
Dar trupul meu încătuşat
Nu mă lasă să zbor,

În noroiul vieţii mă scald
Suport cuvinte grele
Şi dispreţ şi lovituri
Ce se scaldă în lacurile
Dedesubtul picioarelor mele.

Singură cu mine,
Mă înţeleg, dar plânge ea,
Cea din mine, care nu poate
Să se apropie de tine,
Idealuri oprite!
Picioare grele, muşchi obosiţi

De boala ce m-apasă,
Şi m-aruncă-n umilinţă
Să calc în viaţa vieţii,
În sănătatea cea mult dorită,

Să trăiesc prin tot şi toate,
Asta este tot ce vreau,
Fără să mă chinui,
Fără să merg în coate,

Să mă bucur să fac de toate,
Dar cu limită în toate,
Să termin aici, nu e bine,
Vă mai las şi pe mâine!

english version

Sickness confession

A two-headed monster.
Rised
In the shame of astonished eyes

That silently fixed my stillness,
Relapsed into silence disappeared?
Painful tears behind eyes
Re-collected, but only watched

Dull ignorance! Ah!
Stormy rage of crimson lava,
From rooted out veins of numb muscles
I fell in reality.

Dashing a bit of hope,
Hardly but hardly anything will change
Death would be the lucky
It will brighten me in the sorrowful wind

By those fiery eyes,
Oh, what I’ll swallow conscienceless
And throw them away,
Slipping into the black life soaping

To fall in the white death waterfall
To sink in wanted confessions
Without going into the beautiful delirium,
Of my moldy body

Do you think, it’s ugly, isn’t it?
But I set down softly,
In the silken rhythm of senses
Out of death womb

From the bloody ocean
Laded of so much plumb
I want to believe in healing
But my tied up body,
It won’t let me fly.

In the mud life I bathe
I stick harsh words out
Of contempt and strikes
That bathes in the lakes
Beneath my feet

Alone with me,
I understand myself, but she complains
That’s inside me, that she can’t
Get closer to you
Broken dreams!
Heavy legs, tired muscles

The disease pushes me down
And throws me in meekness
To step into the life of life
In the most desired health

To live thru all and everything,
That is all I want,
Without to anguish
Without to walk in elbows.
To enjoy doing everything
But with limits in all
To end here, it’s not ok
I leave for now, see you tomorrow!