Fara speranta de Colleen Hoover recenzie

hopeless

 Fara speranta este un roman despre amintirile ascunse si aproape uitate. Sky si Holder se intalnesc pentru prima oara dupa atatia ani. Sky a fost izolata de tehnologie si de invatatul in institutiile de invatamant, practic a fost la scoala de la domiciliu. Ajungand la liceu isi face prieteni si se integreaza bine desi colegii ii umplu dulapul cu biletele pe care scrie curva. Holder se apropie de Sky banuind a fi prietena lui din copilarie, mai ales cand o vede purtand bratara pe care si sora lui, Less, o avea. Din pacate Less s-a sinucis si durerea pierderii surorii lui nu o poate ascunde. Sky a fost rapita de Karen pentru a fi luata din bratele unui tata violator. Inainte ca, mama ei Karen, sa ii spuna adevaratele motive pentru care a rapit-o de la tatal ei, Sky doreste sa vada casa copilariei. Ajungand in casa isi aminteste ceea ce ii facea tatal ei. Intalnindu-si tatal acesta recunoaste faptele sale, mai ales ca atunci cand Sky (fosta Hope) a fost rapita, ei si-a indreptat atentia catre Less. In lipsa lui Hope, Less a fost violata de nenumarate ori. De aceea Less nu a putut sa treaca peste aceste experiente si s-a sinucis. Holder stia totul si doar i s-a confirmat. Sky sau Hope, proceseaza cu greu amintirile care ii vin in minte si durerea e prea mare. Ajungand acasa la Karen care se dovedeste a fi matusa ei, sora tatalui ei, care a fost supusa la acelasi tratament. De aceea Karen a decis sa o salveze pe Sky sau Hope acum 13 ani.

Un roman care la inceput pare un roman de dragoste, dar de fapt este un roman plin de suferinta, durere si incarcatura emotionala. La inceput povestea e presarata de momente senzuale de iubire, de viata de liceu a unei fete care a participat la scoala de la domiciliu si a fost izolata de tehnologie. Primeste primul ei telefon de la vecina si cea mai buna prietena a ei Six. De aici incepe evolutia catre nou si dezgroparea trecutului. Karen este iertata pentru ca rapito din sanul casei ei si ii ofera o cutiuta pe care a luat-o din camera ei unde a copilarit. In cutiuta se afla poza mamei ei. Amintirile ei incep sa revina treptat. Relatia ei cu Karen si Jack devine mai inchegata, la fel si relatia ei cu Dean Holder.

Ce am mai citit in ultima vreme

Buna dragii mei,

In ultima vreme am fost prinsa in mrejele romanelor citite si pot spune ca am invatat cateva lucruri importante. Faptul ca fiecare roman are povestea lui, dar mai ales si faptul ca se regasesc sintagme, opinii, filosofii despre teme religioase, politice, sociale sau psihologice. Am cuprins in mare principalele idei ce se afla in lista cartilor de mai jos:

Codul bunelor maniere
Puterea prezentului
Puterea nemarginita a gandului
Viata secreta a plantelor
Conversatii cu Dumnezeu
Minciuni pe canapea
Sarada
Lacrimile pocaintei
Fratii Karamazov

Nu le-am citit in ordinea asta, dar chiar m-au surprins placut. M-am apucat de seria Lux si am citit primul volum intitulat Obsidian. Voi reveni cu o recenzie atunci cand termin toata seria.

Daca doriti detalii mai amanuntite despre unul din romanele citite din lista de mai sus, voi scrie o recenzie special pentru voi.

Spor la citit dragii mei. Sa ne auzim cu bine!

Recenzie Tatal celuilalt copil Parinoush Saniee

1049043-0

Romanul incadreaza povestea unei familii iraniene al carui copil Shahab este personaj principal. Se vorbeste despre pozitia sociala a lui Shahab, fiind considerat prostanac, retardat si izolat pentru simplul fapt ca refuza sa vorbeasca. Parintii facea totul pentru Shahab ducandu-l la tot felul de medici si ascultand parerea multor persoane. Firul intamplarilor sunt razbunarea lui Shahab pe oricine il considera prostanac, incepand cu propriul lui tata. Shahab vede diferenta de comportament a tatalui sau care umbrit de munca asidua uita sa il trateze cu iubire si cu afectiune. Mama lui Shahab, Maryam ii tine partea ori de cate ori Shahab se razbuna pe cel care il considera prostanac. Mama lui isi dedica viata ingrijind copiii, casa si pe sotul sau dar simtind o neimplinire pe plan profesional. Tatal lui Shahab, Naser, este convins ca datoria sa fata de familie se limiteaza la a-i asigura confortul material, ignorind nevoile afective ale sotiei si copiilor.  A ajuns sa intalneasca o alta familie care i-a aratat o alta perspectiva asupra notiunii de familie. Astfel a observat ca se poate trai altfel intr-o atmosfera mai vesela si mai relaxata in familie. Dorul de mama il napadeste iar familia care l-a gasit reuseste sa-l inapoieze parintilor sai adevarati. In momentul in care mutenia lui Shahab este interpretata de adultii din jur drept simptom al deficientelor mintale, neajunsurile existente intre membrii familiei se acutizeaza tot mai mult. Shahab isi pierde treptat increderea in sine, ajungind la concluzia ca a esuat in datoria filiala si ca nu este, de fapt, copilul tatalui sau. Bunica pe care inainte se razbunase a reusit sa il incurajeze sa vorbeasca, doar oferindu-i afectiune, incredere si iubire. Misiunea bunicii s-a incheiat in momentul cand Shahab a fost inscris la aceeasi scoala unde invata si fratele lui cel mare Arash. Profesoara lui Shahab a descoperit ca acesta are un talent artistic in caligrafie si decide sa il trimita la un curs special pentru copii dotati si talentati. Tatal lui Shahab devine mandru si incearca sa inteleaga de ce Shahab este rece cu el. Shahab il considera pe tatal lui a fi tatal celuilalt copil, justificand ca el este baiatul mamei si Naser este tatal celuilalt copil, Arash.

Naser este tatal care isi proiecteaza visele si reusitele in cele ale copiilor. Arash ducea povara de a fi cel mai bun elev si a dezvoltat o nevroza ce a fost vindecata cu greu timp de 3 ani.  Tatal lui Shahab isi oglindea imaginea in societate in functie de capacitatile copiilor sai, iar Shahab era o rusine pentru el. Naser oferea mai  multa atentie lui Shadi in varsta de trei ani si care vorbea orice. Shadi primea mereu afectiune, sarutari si imbratisari din partea tatalui ei. Mama lui Shahab, este mama protectoare care isi sustine copiii indiferent de capacitatile lor. Comportamentul lui Shahab era o razvratire si o lipsa de afectiune din partea tatalui sau. Ii lipsea armonia, afectiunea, veselia si comunicarea in familie. Comportamentul lui Shahab era oglindirea relatiei intre parintii lui. Datorita faptului ca Naser era cufundat in munca sa, copiii duceau lipsa de afectiune si de atentie din partea sa. Naser tindea intotdeauna sa isi compare copiii intre ei de aici incepe gelozia si competitia intre ei. Dupa ani de scoala Shahab a ajuns un artist desavarsit si inca isi considera tatal a fi: tatal celuilalt copil. Mama sa isi ia un loc de munca si astfel in familie apare armonia, intelegerea. Atmosfera se destinde chiar daca treburile casnice devin pe locul 2 pentru mama lui Shahab.

In mutenia lui, Shahab o salveaza pe Fereshteh de mania parintilor ei. Fereshteh se folosea de faptul ca Shahab nu vorbea si se oferea sa il plimbe in parc, sub pretextul de a se intalni cu iubitul ei, Ramin. Cand Fereshteh fuge de acasa, mama lui Shahab si cu Shahab o cauta la locuinta unde se intalneau Ramin si Fereshteh de obicei. Fiind gravida in luna a patra, decide sa avorteze si sa pastreze secretul cu mama lui Shahab. Fereshteh se intoarce la parintii ei si acestia au iertat-o. Fereshtes-a maritat si in sfarsit s-a linistit la casa ei.

Recomand aceasta carte ca o lectie de viata pentru parintii ai caror copii incep sa vorbeasca mai tarziu. Indiferent de cum este copilul tau acesta are nevoie de afectiune, de o viata armonioasa in familie. Copilul nu este un trofeu care se arata in societate, iar capacitatile acestuia nu trebuie insirate. O lectie pentru parintii care fac diferenta intre copii. Fiecare copil este in felul sau inzestrat cu ceva anume; fiecare copil are nevoie de iubire si sustinere. Asa cum te percepe copilul in primii ani de viata asa te va vedea si peste 5, 10 sau 20 de ani. Aveti grija cum implantati imaginea de parinti  in anii din copilarie.

Un bilet pentru Paris Jojo Moyes recenzie

un-bilet-pentru-paris

Nell in varsta de 26 de ani se trezeste parasite de iubitul ei intr-o zi in Paris. La hotelul unde si-a facut rezervarea descopera ca e o camera cu doua paturi si ca trebuie sa o imparta cu o femeie din America.  Nell e o femeie nesigura pe ea insasi si ii este teama sa stea singura in Paris si se gaseste sa se intoarca acasa. Intr-un final se decide sa stea in Paris atunci cand gaseste bilete de la americanca la o expozitie de arta.

La expozitia de arta intalneste pe Fabien un chelner si un scriitor debutant, acelasi chelner intalnit cu o seara in urma si care au avut un mic accident cu paharul de vin. Fabien este depresiv dupa o despartire recenta si dupa ce a pierdut jumatate din romanul sau fiind luat de vant cand se afla pe strazile Parisului. Fabien devine atras de Nell atunci cand o observa cum plangea la vederea unuia dintre tablouri. O invita la o cafea  si ea accepta. Aici cei doi se conecteaza emotional si intelectual si Fabien o roaga sa mearga intr-un bar de noapte unde el isi intalneste prietenii. Nell accepta si  decide ca ii trebuie o tinuta speciala. Se plimba prin magazinele din apropiere si isi cumpara o noua tinuta care sa o faca sa se simta o adevarata pariziana. Descopera o rochie verde pe care o vede absolut incantatoare dar nu isi permite sa o cumpere. Cand Fabien o ia pe Nell la intalnire si ii face un tur al Parisului pe motocicleta lui.   Mai tarziu merg din bar in bar pentru a bea si a dansa.  Ei petrec noaptea impreuna  si fac o plimbare cu barca tatalui lui pe raul Sena. Fabien ii spune lui Nell ca afacerea tatalui lui este in declin si Nell ii sugereaza sa faca un nou plan de afacere. Un tur romantic si alte tururi personalizate pentru cupluri cu  barca pe Sena. Dimineata Fabien incearca sa o sarute pe Nell si cei doi sunt intrerupti de portarul hotelului unde era cazata Nell. Fabien o invita pe Nell la cina.

Intre timp iubitul lui Nell apare la hotel indemnat fortat de catre prietenele ei.  Iubitul lui Nell nu a vrut sa mearga la Paris cu Nell deoarece  vruse sa iasa cu prietenii la un pahar de vin. Nell isi petrece ziua plimbandu-se pe strazile Parisului fara niciun plan ceea ce era neobisnuit pentru ea. Ea era intotdeauna stricta si isi programa totul intr-o agenda. Inainte sa mearga la hotel isi cumpara rochia cea verde. Fabien vine si o ia de la hotel si ei incep sa mearga pana la locul unde lucre Fabien. Fabien i-a pregatit o masa romantic ajutat de unul din prietenii lui. Nell primeste un apel de la Peter anuntand ca e la hotel. Se scuze si il lasa pe Fabien sa ghiceasca ca ea are un iubit.

Inapoi spre hotel, Nell intalneste pe Peter care e imbracat dezordonat si nu o scoate pe Nell la cina spunand ca el vrea sa doarma si sa comande mancarea prin room service. Nell ii lasa primeste mesaj ca Peter a fost fortat sa vina la Paris. Dupa ce a citit mesajul ea il cauta pe Fabienla bar unde se intalnea el cu prietenii lui si se distreaza de minune. Fabien o aduce pe Nell in apartamentul sau si o lasa sa citeasca romanul lui. Fabien spune ca are o alta idee de roman cu un personaj care seamana cu ea. Ei se saruta si Nell petrece noaptea la el. Fabien o conduce pe Nell la hotel fara a avea vreo idee cum si cand se vor intalni iar.  Sase luni mai tarziu Nell e promovata la jobul ei. Este entuziasmata si mai tarziu realizeaza ca acest job nu e potrivit pentru ea.  Nell paraseste intrunirea de la munca pentru a cauta pe internet afacerea tatalui lui Fabien si descopera ca e foarte renumita. Nell o suna pe mama ei si ii cere sa se intalneasca cu ea la agentia de turism. Nell se duce la Paris si se urca in barca tatalui lui Fabien, dar Fabien nu e acolo. Nell ii spune tatalui lui Fabien ca e indragostita de Fabien. Acesta il suna pe fiul lui si Fabien o asteapta pe unul dintre podurile Senei. Nell il intreaba cum se termina romanul lui si acesta ii raspunde ca personajele vor decide. Cartea se termina cand Nell ii spune lui Fabien cat de mult ii plac finalurile fericite.

Si soarele e o stea recenzie Nicola Yoon

gssgs

 

“Si soarele e o stea” este un roman pentru orice varsta scris de Nicola Yoon. Romanul dezvaluie intrebarile primordial despre Dumnezeu, iubire si soarta. Protagonista romanului este de origine jamaicana si Americana pe nume Natasa. Aceasta se intalneste cu protaganistul romanului de origine coreeana Americana pe nume Daniel exact in ziua deportarii ei. Fiecare sectiune a romanului e intitulata cu numele personajului careia i se dedica in totalitate. Dar se intrepatrunde cu vocea naratorului, o a treia persoana care ar putea fi Dumnezeu.

Cand romanul incepe Natasa in varsta de 17 ani paraseste apartamentul familiei sale incercand sa impiedice deportarea lor. Deportarea lor se face datorita tatalui ei care a condus in stare de ebrietate dupa ce a jucat in prima lui piesa de teatru. Fiind beat spune politiei ca el si familia lui sunt in America ilegal. In acelasi timp Daniel in varsta de 17 ani se duce sa isi tunda parul pentru a fi prezentabil la  interviul pentru facultatea Yale. El este presat de faptul ca e coreean si fratele lui Charlie a primit o sanctiune si nu maiare dreptul sa invete la Yale.

Natasha se indreapta catre Serviciile de imigrare sa vada ce poate fi facut impotriva deportarii si cazul ei e in mainile lui Irene, o tipa singuratica care e pe punctual de a se sinucide in acea zi.  Natasha rateaza intalnirea cu ea si ajunge pe mainile unui agent care se ocupa de imigrari, Jeremy Fitzgerald. In tip ce Daniel se duce catre salon sa se tunda vede in gara de metrou semnul divin Deux ex machina. Daniel atunci decide sa urmareasca semnele divine si descopera ca pe jacheta lui Natasha e inscriptionat acelasi mesaj. Vazand asta el incepe sa o urmareasca. Se intalnesc prin clipa in care Daniel o salveaza de la accident, pentru ca ea avea castile pe urechi si asculta muzica (casti pe care i le-a cumparat tatal ei cu greu, pentru ca veniturile erau foarte mici in familia ei). Daniel si Natasha sunt atrasi unul de celalalt dar sunt foarte diferiti. Natasha se bazeaza pe stiinta, pe logica, in timp ce Daniel e plin de credinta, creative si pasional.

Dupa cum decurge ziua ei petrec fiecare moment impreuna. Invata unul despre celalalt si incep sa isi schimbe cursul vietii intr-un mod benefic. Daniel considera ca nu are nimic de-a face cu ceea ce isi doresc parintii lui pentru el. Natasa doreste sa gaseasca pasiunea in viata ei, exact cum Daniel o traieste. In timp ce Daniel crede ca intalnirea lor e datorita lui Dumnezeu, Natasha nu crede in asta, preferand mai degraba sa creada in iubire.  Pe parcursul zilei ei se indragostesc unul de celalalt. Natasha suna la imigrari pentru a multumi lui Irene. Interviul lui Daniel se dovedeste a fi cu acelasi agent cu care Natasha s-a intalnit. Jeremy Fitzgerald nu poate sa o ajute pe Natasha se impiedice deportarea.  In final deportarea lui Natasha si familiei ei este inevitabila si Daniel o insoteste la aeroport. Daniel si Natasha pastreaza legatura isi promit iubire dar timpul si distanta face ca relatia sa se raceasca.

Trec 10 ani iar Irene nu a mai avut ganduri de sinucidere multumita lui Natasha si mesajului ei de multumire. Irene o vede pe Natasha in avionul unde lucreaza ca insotitor de zbor. Irene a multumit Natashei pentru mesajul lasat de eace i-a schimbat viata. Natasha se prezinta ei si astfel ii atrage atentia lui Daniel care prin minune statea cateva scaune mai departe. Natasha si Daniel se recunosc reciproc si  reusesc sa aiba o relatie.

Mesajul principal este ca atunci cand suntem sortiti sa ne intalnim iubirea vietii noastre se intampla. In ciuda despartirii in timp si spatiu, relatia poate fi reluata de unde s-a interupt. O relatie bazata pe sentimente, pe speranta si pe credinta. Credinta si speranta combate stiinta si destinul poate fi in favoarea iubirii si a increderii in Dumnezeu.

 

nicola yoon

Ce ne spunem cand nu ne vorbim o mica recenzie

descărcare

An aparitie: 2011

Autor: Chris Simion

Categoria: Literatura contemporana

Editie: Necartonat

Editura: TREI

Format: 200 x 130 mm

Nr. pagini: 256

 Se refugiaza in coltisorul ei la aflarea diagnosticului de neoplasm departe de familie, de iubit, de prieteni, vrea sa isi traiasca sfarsitul trimitand emailuri. Dupa cativa ani isi reface analizele si supriza- este perfect sanatoasa. Acvariul cu lumea ei de demult, cu pesti-emotii, cu scoici-amintiri, cu ganduri-nisipuri, cu plante-vise, mediul ei vital de mai inainte, se dovedeste a fi acum ceva banal, deloc esential, foarte simplu de inlocuit. Singurul lucru cu care ramane dupa aceasta jupuire e sinele. Daca primul diagnostic a fost gresit sau daca si-a inventat povestea doar ca sa fuga de realitatea in care era… nu mai conteaza atata timp cat, insotind-o pas cu pas descoperim adevarul, am urat ca sa aflam iubirea adevarata, ne-am pierdut definitiv ca sa il regasim pe Dumnezeu pentru totdeauna.

Ni se prezinta o poveste de iubire sacrifiu si suferinta.Conversatia se petrece prin schimbul de emailuri dintre Floarea soarelui si Zmeul albastru. Romanul poate fi greu de descifrat desi poate fi interpretat dupa puterea fiecaruia de a  intelege succesiunea de cuvinte. Aceste emailuri nu sunt niciodata trimise, raman la categoria draft. Din punct de vedere emotional se trece foarte repede de la agonie la extaz.

Cateva pasaje:

„Fericirea nu este un obiectiv pe care îl atingi și gata. Fericirea trebuie întreținută și se poate pierde în fiecare secundă. Dacă o dobândești la un moment dat, asta nu înseamnă că o păstrezi definitiv oricum. Trebuie să ajungi să îți cunoști sensul în viața asta și să nu mergi împotriva naturii tale, să nu te abandonezi. Fiecare are un sens. Până nu și-l descoperă, este veșnic nefericit. Atâta tot.

„Îmi vine să te strâng de gât… cu săruturi.”

„Vise, vise, vise… Ce săraci am fi dacă nu am avea vise.”

„Iubirea este singura care te determină să te schimbi, să îl pui pe celălalt înaintea ta şi să trăieşti prin el, nu prin tine. Iubirea te face să renunţi la ego-ul tău şi este singura care din doi face unu.”

„Nimeni, în afara ta, nu te cunoaşte mai bine. Nimeni nu are de unde să ştie ce te doare şi ce nu te doare. Poate, dacă ai noroc, să te intuiască, dar atât. Şi totuşi, nu poate să ştie dacă acolo unde el calcă e cărare de munte printre stânci, printre flori sau printre lacrimi.

„Uneori cuvintele nu trebuie să existe, căci, dacă există, strică. Uneori vorbeşti fără cuvinte. Uneori cuvintele rănesc, pentru că se revoltă. Uneori cuvintele trebuie să tacă, să facă linişte şi să asculte cum vorbeşte tăcerea. Uneori cuvintele se rostogolesc în săruturi şi nu se mai numesc vorbe, ci taină.”

Vreau sa te…

 

noaptea

 

vreau sa te conduc pe pat de stele,
sa iti privesc ochii la lumina lunii,
vreau sa te aduc in centrul meu,
vreau sa te cobor din ceruri,
vreau sa te aduc pe pamant,
vreau sa te venerez in noapte instelata,
stii si tu ca noi suntem unul,
stii si tu ca cerul ne e martor,
vreau sa te cunosc in iadul si in raiul tau,
nu ma lasa sa cad in noaptea neagra,
ca sa ma intorc in rasarit de soare..

Seria Amintiri din viitor Andreea Russo

 

Intotdeauna ne lasam ghidati de dorinta de a cunoaste viitorul, dar sa nu ne lasam bantuiti de trecut sau sa ne  bazam doar pe prezent din teama de viitor. Crestem, ne maturizam inaintam viata condusi de trecut.

Viitorul contine dezamagiri dar si impliniri. Mir stia ca o va cunoaste pe Amelia, dar ghidat de amintirile din viitor care prezicea moartea sa, l-a determinat sa se izoleze sa fuga de viata lui. Nu isi dorea sa raneasca pe nimeni si astfel si-a creat propria moarte. S-a ascuns de sora sa si de parintii lui din dorinta de a-i proteja de suferinta si durere. Amelie imprumuta identitatea surorii sale geamana pentru a ascunde faptul ca si ea are amintiri din viitor si durerea pierderii iubirii sale din viitor o face sa se poarte distant si rece fata de Mir.

Volumele sunt pline de invataminte, citate, vorbe de duh si idei despre faptul ca iubirea si viata trebuie traite in prezent. Trecutul va ramane in trecut, selectionand ce amintiri doresti sa pastrezi si ce amintiri doresti sa stergi. Viitorul ramane in viitor , iar acesta se poate schimba imprevizibil.

Mir si Amelia au in comun darul de a vedea in viitor. Acest lucru ii face sa se izoleze de ceilalti , de prieteni si familie pentru a nu le provoca durere cu ideile si intamplarile din viitor. Oare Mir si Amelia se vor intalni?

amintiri din viitor vol 1
Am ajuns într-o lume paradoxală, o lume în care, în pofida faptului că putem auzi, vedea
și vorbi, suntem surzi, orbi și muți –

Privesc fața dumneavoastră. Harta ridurilor de pe ea are forma tristeții.

A învățat să prețuiască prezentul, singurul moment în care suntem în stare să fim
stăpâni pe propriul destin. Din cea mai cumplită durere se naște divinul.

Doare enorm ideea că vei fi respins doar din motiv că așa ești tu, un om diferit
O întrebare corectă întotdeauna are și un răspuns.

Eu cred că fiecare om trăiește două vieți paralele, una ziua, cea rațională,
și alta noaptea, cea spirituală. Visele ne dezvăluie cealaltă viață, cea ascunsă.

Viața e un labirint plin de mister, pe care fiecare îl parcurge individual, cineva se pierde în acel
mister, altcineva îl ignoră. O alegere la care toți avem drept egal.

Omul caută mereu dovezi, dar adevărata credință constă în a crede fără a vedea, fără a auzi.

La fericire nu ai cum să ajungi fără să nu îți murdărești papucii de tristețe

Nimeni, absolut nimeni nu pleacă de acolo unde îi este bine.

Blocați în sistem,ne punem scopuri. Credem că totul e în mâinile noastre, în timp ce mâinile noastre sunt în alte mâini. Fugărim
anii și nu prețuim momentele

Noi alegem să râdem sau să plângem. Existăm în funcție de ceea ce alegem.
Eu am ales să râd.Nu este greu să faci o alegere, e greu să trăiești cu ea

Dacă ați ști când treceți pe lângă un viitor prieten, dușman, suflet pereche, probabil ați
fi mai atenți la trecători.

vol 2 amintiri din viitor
Nimeni nu zice să arunci trecutul la Pentru a trece mai departe, e nevoie să
pășești peste ceea ce realmente te face nefericit și slab.

coșul de gunoi, dar e evident faptul că pentru a trece mai departe e nevoie să pășești peste
ceea ce realmente te face nefericit și slab.

Trecutul rar când te lasă în pace, acestuia îi place să revină în cel mai neașteptat mod și timp, demonstrând
că el e cel care hotărăște când are să plece.

Nimeni nu pleacă fără permisiunea noastră,o plecare înseamnă o absență, iar o absență fizică
niciodată nu poate fi numită plecare, pleacă doar cel care absentează din suflet.

Vieții trebuie să îi demonstrezi că ești în viață.

Credem cu toții că suntem ca toți.
Cum poți fi atât de fericit, când parcă ai tot, şi parcă nu ai nimic?

Caut oare și eu un gospodar? Un om care să mă îngrijească de propriile temeri, un om
care să mă ridice și să mă ajute să cresc spre viitor

Oamenii descriși în paginile unui jurnal sunt atât de promițători,
însă când îi întâlnești în realitate au tendința să te dezamăgească.

vol 3

Trebuie să înțelegi, că indiferent de amintirile pe care leai
avea, acestea mereu te blochează într-un anumit timp. Tocmai de asta nici
acum nu ești fericit, deși credeai că normalitatea este unicul tău neajuns.
Trăiește-ți prezentul. Construiește-ți viața. De fapt, aceasta se construiește zilnic.
Ai trăit prea mult timp pentru alții, acum și aici trăiește pentru tine.

Acesta este adevărul, iubim oamenii fără să-i cunoaștem. Apoi, într-o zi ne trezim și ne
întrebăm pe cine iubim?

Viața este asemeni unui pod. Trecutul reprezintă începutul vieții. Dacă nu te miști din loc, niciodată nu vei
vedea peisajul ce se deschide de pe acesta, dacă îl traversezi cât mai repede
pentru a ajunge în celălalt capăt, nu vei atrage atenție la peisaj, vei fi prea axat pe
destinație și nu vei înțelege nimic din această călătorie. Cel mai bine e să mergi
încrezător pe pod și, în același timp, să privești în jur. Să vezi un răsărit, un apus.
Să simți ploaia. Să te bucuri de primul fulg, prima rază de soare și prima frunză
îngălbenită.

Doi oameni aruncați pe o scenă, o scenă aruncată într-un teatru, un teatru
aruncat într-un oraș, un oraș aruncat pe un glob, un glob aruncat în întuneric,
întunericul aruncat în imaginație.
Imaginația aruncată pe o hârtie.

Da, nimic nu se repetă, totul trebuie trăit la timpul său. Orice clipă e unică, la fel ca și noi

Fata cu vise alb negru de Andreea Russo

index

 

Nu voi spune nimic despre aceasta carte doar voi copia niste fragmente care mi-au ramas la suflet si in care ma regasesc:

„Timpul. E puțin, de acord. Fericirea în sine mereu durează puțin. Aflându-mă timp de douăzeci de ani între patru pereți, fără timp si totodată, cu mai mult timp decât cei din jur, am conștientizat ceva simplu și anume că nu contează vârsta pe care-o ai, dar timpul de care dispui.”

Pur și simplu, atât de multe ai sacrificat, practic o viață… pot doar să
mulțumesc, dar nimeni nu e de vină că la cineva anii au trecut, iar la cineva nu,
nimeni nu e de vină că unul dintre noi are nevoie de familie și copii, stabilitate,
iar altul de haos și acțiune, nimeni nu e de vină că suntem pe trepte diferite și ar
fi greșit ca cineva să cedeze ori să se sacrifice, din nou, ar fi greșit să nu te
bucuri pentru celălalt și să nu mergi pe drumul tău. Da, am putea să facem acest
lucru împreună, dar am scăpat prea multe, trebuie să le descopăr singură, să
întâlnesc oameni noi și să explorez locuri noi. Și, deși, familia și copilul e cea
mai frumoasă călătorie din viață, nu mi-o doresc acum. Anii schimbă multe, în
primul rând ne schimbă pe noi, iar odată ce ne schimbăm noi, se schimbă și
trăsăturile care ne definesc

Imi dai curaj sa prind aripi si sa zbor

dgdg

 

Alina Eremia – Imi dai curaj

Speranta nu moare nici ieri, nici azi, nici maine. E o plimbare in lumi paralele, inimi infocate, clipa de neoprit, minutul de indoiala sa nu intrerupa ceea ce simtim azi. Da-mi curaj pentru ca tu imi dai curaj , esti visul de neoprit, esti minutul in care ma saruti usor. Si doar atunci clipa nu sta in loc, doar atunci cand te visez la infinit, doar atunci cand mi-ai aratat doar prezent si viitor.

A trebuit sa pun punct viitorului, sa pun punct trecutului si sa dau voie prezentului. N-am crezut in tine , stiam de la inceput ca inima ta nu intelege o inima mai mare. Inca mai caut iubire, nu ma vindec niciodata de iubire. Iubirea care se naste din minciuna, din propriile mele minciuni, pentru ca m-am mintit cu ideea de noi. Dar totul a apus ca un asfintit, esti visul unei minciuni, unei realitati create de mine.

Si iti dau voie sa traiesti prin mine sa ai speranta ca vei fi pus la incercare, asa cum m-ai incercat tu. E o chemare dulce, o ultima strigare, ne invartim in jurul ideii de noi. Si sa nu ne intrerupa clipa si nici dorinta efemera. Imi dai curaj atunci cand iti sarut respiratia, atunci cand te imbratisez in agonia iubirii… te astept sa vii si sper ca atunci clipa chiar sa stea in loc, sa nu pierdem nicio secunda, nicio clipire sau o sclipire in ochi.

Ai murit din momentul in care te-ai schimbat si am negat ca doar mi se pare, desi in final am acceptat ca omul se schimba si te arunca din visare dupa ce ti-a dat curaj sa cauti iubire in persoana care nu mai  e cum era la inceput. Doar lacrimile te aud, doar lacrimile canta o simfonie dureroasa, cu orchestra plansului adanc in miezul noptii.