In cautarea unui destin de Jojo Moyes recenzie

in cautarea unui destin

Romanul prezinta calatoria mireselor australiene catre Anglia, locul unde se aflau sotii lor. Dupa ce razboiul mondial al doilea se finalizeaza mai mult de 600 mirese calatoresc pe portavionul numit Victoria, ca sa isi intalneasca sotii lor in Marea Britanie.  Vasul Victoria nu ofera un lux nemaipomenit, dar este plin de incarcatura istorica si transporta de asemenea si ofiteri navali. Romanul urmareste patru colege de camera ( o femeie insarcinta – fiica unui fermier, o aspiranta sociala, o adolescenta cu gura mare si o asistenta tacuta) dar si barbatii vasului care impreuna vor scoate la iveala secrete si prietenii adevarate ce se formeaza de-a lungul a celor sase saptamani de calatorie. De notat este faptul ca nu toate femeile sunt norocoase sa traiasca un final fericit. Problemele pe care personajele le intalnesc nu se datoreaza faptului ca s-au casatorit cu barbatii din departare in timpul unor vremuri de razboi.  Problemele sunt cauzate cel mai des de asteptarile si rolurile limitate ale unei femei in timpul anilor 1940 si acest roman bine documentat aduce la lumina viata femeilor dupa terminarea razboiului. In aceasta lume barbatii sunt capabili sa aiba o viata implinita si in afara casniciei, iar o aventura intima este de ajuns ca sa distruga viata unei mirese. Faptul ca trebuie sa fim atenti la fiecare personaj devine coplesitor, asa ca Jojo Moyes creeaza o balanta intre povesti. Cartea se imparte in parti distincte ceea ce face, ca lucrurile cu mai putina importanta, sa fie uitate cu usurinta. Moyes a creat in acest roman personaje pline de caldura si inimoase, astfel incat cititorii se regasesc in aceasta poveste linistita si  emotionala.

Fanii lui Jojo Moyes nu vor fi dezamagiti de aceasta calatorie placuta si plina de dramatism emotional. Calatoria este vazuta prin ochii celor patru femei tinere care sunt fortate sa imparta cabina: Margaret care este gravida, Jean care este o fata de 16 ani imatura, Avice care este rasfatata si snoaba si Frances, o fosta asistenta cu secrete care ii pot distruge viitorul. Chiar daca sunt diferite, cele patru femei devin prietene pe care sa se poata baza, pentru ca pur si simplu nu mai au pe nimeni altcineva. Intre timp capitanul este responsabil cu siguranta femeilor in ultima sa calatorie din cariera lui de capitan. Rolul sau este sa tina femeile departe de barbati si sa pastreze ordinea celor ce asteapta cu nerabdare sa ajunga acasa. Pana si nava insasi devine un personaj in alunecarea sa printre valuri si se poarta pe sine pe ultimul ei drum fiind retrasa din serviciul ei dupa finalizarea celui de-al doilea razboi mondial.

Romanul poarta si evoca detalii descriptive ce seteaza pe cititor in directia pe care Moyes o doreste. M-au atras cel mai tare, personajele, emotiile si m-am aflat implicata in vietile lor. Cel mai impresionant lucru este aventura pe care aceste femei au avut-o si nesiguranta ca la Plymounth nu vor fi asteptate de sotii lor sau ca acestia nu vor mai fi atrasi de ele ca atunci cand s-au casatorit.

Merita sa citesti aceasta carte pentru ca te poarta fara sa vrei in ape tulburi si linistite, iti arata cum stateau lucrurile inainte in corespondenta dintre sot si sotie din timpul razboiului. Si totusi distanta pentru sot si sotie nu a dus la terminarea relatiei, ci la un nou inceput, o noua viata alaturi de sotul care a trecut printr-un razboi crunt.  Mi-a placut mult acest roman, pentru ca arata cum evoluau relatiile si cum se facea comunicarea din acele timpuri.

Fara speranta de Colleen Hoover recenzie

hopeless

 Fara speranta este un roman despre amintirile ascunse si aproape uitate. Sky si Holder se intalnesc pentru prima oara dupa atatia ani. Sky a fost izolata de tehnologie si de invatatul in institutiile de invatamant, practic a fost la scoala de la domiciliu. Ajungand la liceu isi face prieteni si se integreaza bine desi colegii ii umplu dulapul cu biletele pe care scrie curva. Holder se apropie de Sky banuind a fi prietena lui din copilarie, mai ales cand o vede purtand bratara pe care si sora lui, Less, o avea. Din pacate Less s-a sinucis si durerea pierderii surorii lui nu o poate ascunde. Sky a fost rapita de Karen pentru a fi luata din bratele unui tata violator. Inainte ca, mama ei Karen, sa ii spuna adevaratele motive pentru care a rapit-o de la tatal ei, Sky doreste sa vada casa copilariei. Ajungand in casa isi aminteste ceea ce ii facea tatal ei. Intalnindu-si tatal acesta recunoaste faptele sale, mai ales ca atunci cand Sky (fosta Hope) a fost rapita, ei si-a indreptat atentia catre Less. In lipsa lui Hope, Less a fost violata de nenumarate ori. De aceea Less nu a putut sa treaca peste aceste experiente si s-a sinucis. Holder stia totul si doar i s-a confirmat. Sky sau Hope, proceseaza cu greu amintirile care ii vin in minte si durerea e prea mare. Ajungand acasa la Karen care se dovedeste a fi matusa ei, sora tatalui ei, care a fost supusa la acelasi tratament. De aceea Karen a decis sa o salveze pe Sky sau Hope acum 13 ani.

Un roman care la inceput pare un roman de dragoste, dar de fapt este un roman plin de suferinta, durere si incarcatura emotionala. La inceput povestea e presarata de momente senzuale de iubire, de viata de liceu a unei fete care a participat la scoala de la domiciliu si a fost izolata de tehnologie. Primeste primul ei telefon de la vecina si cea mai buna prietena a ei Six. De aici incepe evolutia catre nou si dezgroparea trecutului. Karen este iertata pentru ca rapito din sanul casei ei si ii ofera o cutiuta pe care a luat-o din camera ei unde a copilarit. In cutiuta se afla poza mamei ei. Amintirile ei incep sa revina treptat. Relatia ei cu Karen si Jack devine mai inchegata, la fel si relatia ei cu Dean Holder.

Verity de Colleen Hoover Recenzie

300x300

 

Un roman surprinzator si palpitant, un roman thriller presarat cu momente intime cu detalii erotice dintre scriitoarea Lowen si Jeremy. Lowen este aleasa si angajata sa continuie seria de carti scrisa de renumita Verity Crawford. Verity, o scriitoare care ascunde un adevar dureros pentru simplul fapt ca si-a scris un manuscris fictiv care a trecut drept marturisirea uciderii fiicei sale; un manuscris autobiografic despre cum s-a cunoscut cu sotul ei, Jeremy, despre aducerea pe lume a gemenelor si a fiului Crew. Manuscris menit sa ii dezvolte imaginatia pentru a continua sa scrie noi romane. Manuscris exagerat si umplut cu minciuni care vor fi luate drept adevar. Cei doi soti indurerati dupa moartea celor doua gemene,  a caror moarte va fi considerata crima dupa spusele in manuscrisul ei. Jeremy descopera manuscrisul si doreste sa isi pedepseasca sotia. Verity devine incapabila fizic sa se lupte deoarece ea nu se poate misca dupa accidentul cu masina la care a luat parte. Aici intervine dilema: a fost accident sau tentativa de sinucidere?

Pe parcursul romanului Lowen crede tot ce este scris in manuscris. In timp ce scrie urmatoarea carte va fi gazduita in casa sotilor Crawford si sfarseste in a se indragosti de Jeremy. In tot acest timp petrecut in casa lui Jeremy si Verity, Lowen afla adevarul despre relatia si copiii lor. Dupa moartea lui Verity, Lowen gaseste o scrisoare in care Verity dezvaluie adevarul. A meritat sau nu scrierea acelui manuscris autobiografic si fictiv?

Recenzie Seria Lux de Jennifer L. Armentrout

dfdfd

 

Seria Lux este o serie palpitanta ce te tine in suspans de-a lungul celor cinci romane structurate pentru a fi incadrate in stilul fantasy, SF sau young adult. In mare parte se va intalni ideea de lupta intre rau si bine, dintre luxeni ( extraterestrii luminii) si arumi (extraterestrii intunericului).  Pe alta parte se intalnesc problemele specifice adolescentilor: studii, prietenii, petreceri, planuri de viitor sau/si pasiuni, conflicte dintre parinti si copii.
Seria se parcurge usor fiind o lectura usoara, dar care te tine si in suspans prin situatii limita si tradari printre care se presar momente de iubire si pasiune dintre protragonistii Kat si Daemon. Legatura din Kat si Daemon devine tot mai unita pe masura ce sunt nevoiti sa treaca prin tot felul de situatii dramatice.

Imagini apocaliptice in momentul in care Pamantul este vizitat de luxeni si de arumi. Se apeleaza la elemente tipic SF pentru a descrie razboiul dintre extraterestri si pamanteni. Momente limita in care nu se mai stie cine este prieten cu adevarat si cine  este dusman.

Momente critice in care toate personajele sunt la un pas de moarte, dar razbat numai cei care sunt cu adevarat puternici si care reusesc sa isi foloseasca forta interioara si puterea cu care sunt predestinati. Vizita luxenilor pe Pamant este o vizita scurta pentru ca arumii vin in sprijinul oamenilor si ii alunga pe luxeni. Razboiul acestor civilizatii lasa in urma pierderi colaterale si dureroase.

Finalul este plin de speranta si oamenii isi continua cursul vietii ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, asa ca Daemon si Kat isi continua studiile in Colorado si isi fac planuri pentru nunta mult visata.

Recomand aceasta seria tuturor varstelor, deoarece nu contine prea multe scene erotice si este incarcata de dialog si conversatii. O serie care surprinde prin neprevazutul scenelor dar si prin aparitia unor noi provocari si intamplari. Nici nu iti dai seama cand ajungi la finalul mult asteptat.

 

Ce am mai citit in ultima vreme

Buna dragii mei,

In ultima vreme am fost prinsa in mrejele romanelor citite si pot spune ca am invatat cateva lucruri importante. Faptul ca fiecare roman are povestea lui, dar mai ales si faptul ca se regasesc sintagme, opinii, filosofii despre teme religioase, politice, sociale sau psihologice. Am cuprins in mare principalele idei ce se afla in lista cartilor de mai jos:

Codul bunelor maniere
Puterea prezentului
Puterea nemarginita a gandului
Viata secreta a plantelor
Conversatii cu Dumnezeu
Minciuni pe canapea
Sarada
Lacrimile pocaintei
Fratii Karamazov

Nu le-am citit in ordinea asta, dar chiar m-au surprins placut. M-am apucat de seria Lux si am citit primul volum intitulat Obsidian. Voi reveni cu o recenzie atunci cand termin toata seria.

Daca doriti detalii mai amanuntite despre unul din romanele citite din lista de mai sus, voi scrie o recenzie special pentru voi.

Spor la citit dragii mei. Sa ne auzim cu bine!

Recenzie Tatal celuilalt copil Parinoush Saniee

1049043-0

Romanul incadreaza povestea unei familii iraniene al carui copil Shahab este personaj principal. Se vorbeste despre pozitia sociala a lui Shahab, fiind considerat prostanac, retardat si izolat pentru simplul fapt ca refuza sa vorbeasca. Parintii facea totul pentru Shahab ducandu-l la tot felul de medici si ascultand parerea multor persoane. Firul intamplarilor sunt razbunarea lui Shahab pe oricine il considera prostanac, incepand cu propriul lui tata. Shahab vede diferenta de comportament a tatalui sau care umbrit de munca asidua uita sa il trateze cu iubire si cu afectiune. Mama lui Shahab, Maryam ii tine partea ori de cate ori Shahab se razbuna pe cel care il considera prostanac. Mama lui isi dedica viata ingrijind copiii, casa si pe sotul sau dar simtind o neimplinire pe plan profesional. Tatal lui Shahab, Naser, este convins ca datoria sa fata de familie se limiteaza la a-i asigura confortul material, ignorind nevoile afective ale sotiei si copiilor.  A ajuns sa intalneasca o alta familie care i-a aratat o alta perspectiva asupra notiunii de familie. Astfel a observat ca se poate trai altfel intr-o atmosfera mai vesela si mai relaxata in familie. Dorul de mama il napadeste iar familia care l-a gasit reuseste sa-l inapoieze parintilor sai adevarati. In momentul in care mutenia lui Shahab este interpretata de adultii din jur drept simptom al deficientelor mintale, neajunsurile existente intre membrii familiei se acutizeaza tot mai mult. Shahab isi pierde treptat increderea in sine, ajungind la concluzia ca a esuat in datoria filiala si ca nu este, de fapt, copilul tatalui sau. Bunica pe care inainte se razbunase a reusit sa il incurajeze sa vorbeasca, doar oferindu-i afectiune, incredere si iubire. Misiunea bunicii s-a incheiat in momentul cand Shahab a fost inscris la aceeasi scoala unde invata si fratele lui cel mare Arash. Profesoara lui Shahab a descoperit ca acesta are un talent artistic in caligrafie si decide sa il trimita la un curs special pentru copii dotati si talentati. Tatal lui Shahab devine mandru si incearca sa inteleaga de ce Shahab este rece cu el. Shahab il considera pe tatal lui a fi tatal celuilalt copil, justificand ca el este baiatul mamei si Naser este tatal celuilalt copil, Arash.

Naser este tatal care isi proiecteaza visele si reusitele in cele ale copiilor. Arash ducea povara de a fi cel mai bun elev si a dezvoltat o nevroza ce a fost vindecata cu greu timp de 3 ani.  Tatal lui Shahab isi oglindea imaginea in societate in functie de capacitatile copiilor sai, iar Shahab era o rusine pentru el. Naser oferea mai  multa atentie lui Shadi in varsta de trei ani si care vorbea orice. Shadi primea mereu afectiune, sarutari si imbratisari din partea tatalui ei. Mama lui Shahab, este mama protectoare care isi sustine copiii indiferent de capacitatile lor. Comportamentul lui Shahab era o razvratire si o lipsa de afectiune din partea tatalui sau. Ii lipsea armonia, afectiunea, veselia si comunicarea in familie. Comportamentul lui Shahab era oglindirea relatiei intre parintii lui. Datorita faptului ca Naser era cufundat in munca sa, copiii duceau lipsa de afectiune si de atentie din partea sa. Naser tindea intotdeauna sa isi compare copiii intre ei de aici incepe gelozia si competitia intre ei. Dupa ani de scoala Shahab a ajuns un artist desavarsit si inca isi considera tatal a fi: tatal celuilalt copil. Mama sa isi ia un loc de munca si astfel in familie apare armonia, intelegerea. Atmosfera se destinde chiar daca treburile casnice devin pe locul 2 pentru mama lui Shahab.

In mutenia lui, Shahab o salveaza pe Fereshteh de mania parintilor ei. Fereshteh se folosea de faptul ca Shahab nu vorbea si se oferea sa il plimbe in parc, sub pretextul de a se intalni cu iubitul ei, Ramin. Cand Fereshteh fuge de acasa, mama lui Shahab si cu Shahab o cauta la locuinta unde se intalneau Ramin si Fereshteh de obicei. Fiind gravida in luna a patra, decide sa avorteze si sa pastreze secretul cu mama lui Shahab. Fereshteh se intoarce la parintii ei si acestia au iertat-o. Fereshtes-a maritat si in sfarsit s-a linistit la casa ei.

Recomand aceasta carte ca o lectie de viata pentru parintii ai caror copii incep sa vorbeasca mai tarziu. Indiferent de cum este copilul tau acesta are nevoie de afectiune, de o viata armonioasa in familie. Copilul nu este un trofeu care se arata in societate, iar capacitatile acestuia nu trebuie insirate. O lectie pentru parintii care fac diferenta intre copii. Fiecare copil este in felul sau inzestrat cu ceva anume; fiecare copil are nevoie de iubire si sustinere. Asa cum te percepe copilul in primii ani de viata asa te va vedea si peste 5, 10 sau 20 de ani. Aveti grija cum implantati imaginea de parinti  in anii din copilarie.

Ce ne spunem cand nu ne vorbim o mica recenzie

descărcare

An aparitie: 2011

Autor: Chris Simion

Categoria: Literatura contemporana

Editie: Necartonat

Editura: TREI

Format: 200 x 130 mm

Nr. pagini: 256

 Se refugiaza in coltisorul ei la aflarea diagnosticului de neoplasm departe de familie, de iubit, de prieteni, vrea sa isi traiasca sfarsitul trimitand emailuri. Dupa cativa ani isi reface analizele si supriza- este perfect sanatoasa. Acvariul cu lumea ei de demult, cu pesti-emotii, cu scoici-amintiri, cu ganduri-nisipuri, cu plante-vise, mediul ei vital de mai inainte, se dovedeste a fi acum ceva banal, deloc esential, foarte simplu de inlocuit. Singurul lucru cu care ramane dupa aceasta jupuire e sinele. Daca primul diagnostic a fost gresit sau daca si-a inventat povestea doar ca sa fuga de realitatea in care era… nu mai conteaza atata timp cat, insotind-o pas cu pas descoperim adevarul, am urat ca sa aflam iubirea adevarata, ne-am pierdut definitiv ca sa il regasim pe Dumnezeu pentru totdeauna.

Ni se prezinta o poveste de iubire sacrifiu si suferinta.Conversatia se petrece prin schimbul de emailuri dintre Floarea soarelui si Zmeul albastru. Romanul poate fi greu de descifrat desi poate fi interpretat dupa puterea fiecaruia de a  intelege succesiunea de cuvinte. Aceste emailuri nu sunt niciodata trimise, raman la categoria draft. Din punct de vedere emotional se trece foarte repede de la agonie la extaz.

Cateva pasaje:

„Fericirea nu este un obiectiv pe care îl atingi și gata. Fericirea trebuie întreținută și se poate pierde în fiecare secundă. Dacă o dobândești la un moment dat, asta nu înseamnă că o păstrezi definitiv oricum. Trebuie să ajungi să îți cunoști sensul în viața asta și să nu mergi împotriva naturii tale, să nu te abandonezi. Fiecare are un sens. Până nu și-l descoperă, este veșnic nefericit. Atâta tot.

„Îmi vine să te strâng de gât… cu săruturi.”

„Vise, vise, vise… Ce săraci am fi dacă nu am avea vise.”

„Iubirea este singura care te determină să te schimbi, să îl pui pe celălalt înaintea ta şi să trăieşti prin el, nu prin tine. Iubirea te face să renunţi la ego-ul tău şi este singura care din doi face unu.”

„Nimeni, în afara ta, nu te cunoaşte mai bine. Nimeni nu are de unde să ştie ce te doare şi ce nu te doare. Poate, dacă ai noroc, să te intuiască, dar atât. Şi totuşi, nu poate să ştie dacă acolo unde el calcă e cărare de munte printre stânci, printre flori sau printre lacrimi.

„Uneori cuvintele nu trebuie să existe, căci, dacă există, strică. Uneori vorbeşti fără cuvinte. Uneori cuvintele rănesc, pentru că se revoltă. Uneori cuvintele trebuie să tacă, să facă linişte şi să asculte cum vorbeşte tăcerea. Uneori cuvintele se rostogolesc în săruturi şi nu se mai numesc vorbe, ci taină.”

Vreau sa te…

 

noaptea

 

vreau sa te conduc pe pat de stele,
sa iti privesc ochii la lumina lunii,
vreau sa te aduc in centrul meu,
vreau sa te cobor din ceruri,
vreau sa te aduc pe pamant,
vreau sa te venerez in noapte instelata,
stii si tu ca noi suntem unul,
stii si tu ca cerul ne e martor,
vreau sa te cunosc in iadul si in raiul tau,
nu ma lasa sa cad in noaptea neagra,
ca sa ma intorc in rasarit de soare..

Recenzie Dupa ce te-am cunoscut Jojo Moyes

1070697

An aparitie: 2016

Autor: Jojo Moyes

Categoria: Literatura Universala

Editie: Necartonata

Editura: LITERA

Format: 200 x 140 mm

Titlu Original: After You

Dupa ce te-am pierdut face parte din seria scrisa de Jojo Moyes, continuarea romanului Inainte sa te cunosc. Lou Clark se cufunda in munca lucrand la barul aeroportului urmarind oamenii ce pleaca si vin. Se simte singura in apartamentul cumparat din banii ramasi de la Will. Singurul lucru stabil si care o leaga de trecut. Singurul lucru care o tine pe loc si o impiedica sa evolueze si sa mearga mai departe. Dupa 18 luni nu poate uita si nu se poate ierta ca nu l-a putut impiedica pe Will sa isi schimbe decizia. Dar pentru el a ales sa-l sustina in decizia sa finala.

Apare un personaj nou care ii tulbura linistea si echilibru cu greu obtinut. Aceasta este fiica lui Will. Daca inchide usa, viata ei va continua ca pana acum: simpla, ordonata, sigura. Daca o deschide, va risca totul. Insa Lou a facut candva o promisiune: sa traiasca. Si, daca vrea sa o respecte, va trebui sa deschida larg usa…

Will este prezent si in acest roman doar ca nu ca personaj. Amintirile cu Will o domina si o determina sa ia decizii dupa cum ii promisese lui Will. Se simte datoare lui Will asa ca simte ca trebuie sa aiba grija de fiica lui. Ii ofera sprijin si o protejeaza, dandu-si seama ca rolul ei este important si ca trebuie sa o ajute asa cum Will a facut cu ea.

Lou nu stie daca sa mearga mai departe inseamna sa uite de trecut si sa mearga mai departe sau sa continue sa il iubeasca pe Will. Fiica lui Will pe nume Lily , este o rebela ce cauta raspunsuri despre tatal ei. Pe alta parte Sam este paramedic, barbatul care o salveaza in mai multe feluri decat isi putea imagina Lou. Sam isi arata afectiunea, rabdarea si farmecele lui de barbat puternic.

In acest roman mama lui Lou sustine feminismul, refuza sa mai gateasca sau sa se epileze pentru faptul ca s-a saturat sa faca asta de atatia ani.

Jojo Moyes adopta subiecte cum ar fi familia, dragostea, devotamentul, sacrificiul, complexitatea relatiilor si conexiunea intre personaje, datoria morala si remuscarile trecutului revin ca niste etape in maturizarea lui Lou.

Seria Amintiri din viitor Andreea Russo

 

Intotdeauna ne lasam ghidati de dorinta de a cunoaste viitorul, dar sa nu ne lasam bantuiti de trecut sau sa ne  bazam doar pe prezent din teama de viitor. Crestem, ne maturizam inaintam viata condusi de trecut.

Viitorul contine dezamagiri dar si impliniri. Mir stia ca o va cunoaste pe Amelia, dar ghidat de amintirile din viitor care prezicea moartea sa, l-a determinat sa se izoleze sa fuga de viata lui. Nu isi dorea sa raneasca pe nimeni si astfel si-a creat propria moarte. S-a ascuns de sora sa si de parintii lui din dorinta de a-i proteja de suferinta si durere. Amelie imprumuta identitatea surorii sale geamana pentru a ascunde faptul ca si ea are amintiri din viitor si durerea pierderii iubirii sale din viitor o face sa se poarte distant si rece fata de Mir.

Volumele sunt pline de invataminte, citate, vorbe de duh si idei despre faptul ca iubirea si viata trebuie traite in prezent. Trecutul va ramane in trecut, selectionand ce amintiri doresti sa pastrezi si ce amintiri doresti sa stergi. Viitorul ramane in viitor , iar acesta se poate schimba imprevizibil.

Mir si Amelia au in comun darul de a vedea in viitor. Acest lucru ii face sa se izoleze de ceilalti , de prieteni si familie pentru a nu le provoca durere cu ideile si intamplarile din viitor. Oare Mir si Amelia se vor intalni?

amintiri din viitor vol 1
Am ajuns într-o lume paradoxală, o lume în care, în pofida faptului că putem auzi, vedea
și vorbi, suntem surzi, orbi și muți –

Privesc fața dumneavoastră. Harta ridurilor de pe ea are forma tristeții.

A învățat să prețuiască prezentul, singurul moment în care suntem în stare să fim
stăpâni pe propriul destin. Din cea mai cumplită durere se naște divinul.

Doare enorm ideea că vei fi respins doar din motiv că așa ești tu, un om diferit
O întrebare corectă întotdeauna are și un răspuns.

Eu cred că fiecare om trăiește două vieți paralele, una ziua, cea rațională,
și alta noaptea, cea spirituală. Visele ne dezvăluie cealaltă viață, cea ascunsă.

Viața e un labirint plin de mister, pe care fiecare îl parcurge individual, cineva se pierde în acel
mister, altcineva îl ignoră. O alegere la care toți avem drept egal.

Omul caută mereu dovezi, dar adevărata credință constă în a crede fără a vedea, fără a auzi.

La fericire nu ai cum să ajungi fără să nu îți murdărești papucii de tristețe

Nimeni, absolut nimeni nu pleacă de acolo unde îi este bine.

Blocați în sistem,ne punem scopuri. Credem că totul e în mâinile noastre, în timp ce mâinile noastre sunt în alte mâini. Fugărim
anii și nu prețuim momentele

Noi alegem să râdem sau să plângem. Existăm în funcție de ceea ce alegem.
Eu am ales să râd.Nu este greu să faci o alegere, e greu să trăiești cu ea

Dacă ați ști când treceți pe lângă un viitor prieten, dușman, suflet pereche, probabil ați
fi mai atenți la trecători.

vol 2 amintiri din viitor
Nimeni nu zice să arunci trecutul la Pentru a trece mai departe, e nevoie să
pășești peste ceea ce realmente te face nefericit și slab.

coșul de gunoi, dar e evident faptul că pentru a trece mai departe e nevoie să pășești peste
ceea ce realmente te face nefericit și slab.

Trecutul rar când te lasă în pace, acestuia îi place să revină în cel mai neașteptat mod și timp, demonstrând
că el e cel care hotărăște când are să plece.

Nimeni nu pleacă fără permisiunea noastră,o plecare înseamnă o absență, iar o absență fizică
niciodată nu poate fi numită plecare, pleacă doar cel care absentează din suflet.

Vieții trebuie să îi demonstrezi că ești în viață.

Credem cu toții că suntem ca toți.
Cum poți fi atât de fericit, când parcă ai tot, şi parcă nu ai nimic?

Caut oare și eu un gospodar? Un om care să mă îngrijească de propriile temeri, un om
care să mă ridice și să mă ajute să cresc spre viitor

Oamenii descriși în paginile unui jurnal sunt atât de promițători,
însă când îi întâlnești în realitate au tendința să te dezamăgească.

vol 3

Trebuie să înțelegi, că indiferent de amintirile pe care leai
avea, acestea mereu te blochează într-un anumit timp. Tocmai de asta nici
acum nu ești fericit, deși credeai că normalitatea este unicul tău neajuns.
Trăiește-ți prezentul. Construiește-ți viața. De fapt, aceasta se construiește zilnic.
Ai trăit prea mult timp pentru alții, acum și aici trăiește pentru tine.

Acesta este adevărul, iubim oamenii fără să-i cunoaștem. Apoi, într-o zi ne trezim și ne
întrebăm pe cine iubim?

Viața este asemeni unui pod. Trecutul reprezintă începutul vieții. Dacă nu te miști din loc, niciodată nu vei
vedea peisajul ce se deschide de pe acesta, dacă îl traversezi cât mai repede
pentru a ajunge în celălalt capăt, nu vei atrage atenție la peisaj, vei fi prea axat pe
destinație și nu vei înțelege nimic din această călătorie. Cel mai bine e să mergi
încrezător pe pod și, în același timp, să privești în jur. Să vezi un răsărit, un apus.
Să simți ploaia. Să te bucuri de primul fulg, prima rază de soare și prima frunză
îngălbenită.

Doi oameni aruncați pe o scenă, o scenă aruncată într-un teatru, un teatru
aruncat într-un oraș, un oraș aruncat pe un glob, un glob aruncat în întuneric,
întunericul aruncat în imaginație.
Imaginația aruncată pe o hârtie.

Da, nimic nu se repetă, totul trebuie trăit la timpul său. Orice clipă e unică, la fel ca și noi