Recenzie Seria Lux de Jennifer L. Armentrout

 

Seria Lux este o serie palpitanta ce te tine in suspans de-a lungul celor cinci romane structurate pentru a fi incadrate in stilul fantasy, SF sau young adult. In mare parte se va intalni ideea de lupta intre rau si bine, dintre luxeni ( extraterestrii luminii) si arumi (extraterestrii intunericului).  Pe alta parte se intalnesc problemele specifice adolescentilor: studii, prietenii, petreceri, planuri de viitor sau/si pasiuni, conflicte dintre parinti si copii.
Seria se parcurge usor fiind o lectura usoara, dar care te tine si in suspans prin situatii limita si tradari printre care se presar momente de iubire si pasiune dintre protragonistii Kat si Daemon. Legatura din Kat si Daemon devine tot mai unita pe masura ce sunt nevoiti sa treaca prin tot felul de situatii dramatice.

Imagini apocaliptice in momentul in care Pamantul este vizitat de luxeni si de arumi. Se apeleaza la elemente tipic SF pentru a descrie razboiul dintre extraterestri si pamanteni. Momente limita in care nu se mai stie cine este prieten cu adevarat si cine  este dusman.

Momente critice in care toate personajele sunt la un pas de moarte, dar razbat numai cei care sunt cu adevarat puternici si care reusesc sa isi foloseasca forta interioara si puterea cu care sunt predestinati. Vizita luxenilor pe Pamant este o vizita scurta pentru ca arumii vin in sprijinul oamenilor si ii alunga pe luxeni. Razboiul acestor civilizatii lasa in urma pierderi colaterale si dureroase.

Finalul este plin de speranta si oamenii isi continua cursul vietii ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, asa ca Daemon si Kat isi continua studiile in Colorado si isi fac planuri pentru nunta mult visata.

Recomand aceasta seria tuturor varstelor, deoarece nu contine prea multe scene erotice si este incarcata de dialog si conversatii. O serie care surprinde prin neprevazutul scenelor dar si prin aparitia unor noi provocari si intamplari. Nici nu iti dai seama cand ajungi la finalul mult asteptat.

 

Si soarele e o stea recenzie Nicola Yoon

 

“Si soarele e o stea” este un roman pentru orice varsta scris de Nicola Yoon. Romanul dezvaluie intrebarile primordial despre Dumnezeu, iubire si soarta. Protagonista romanului este de origine jamaicana si Americana pe nume Natasa. Aceasta se intalneste cu protaganistul romanului de origine coreeana Americana pe nume Daniel exact in ziua deportarii ei. Fiecare sectiune a romanului e intitulata cu numele personajului careia i se dedica in totalitate. Dar se intrepatrunde cu vocea naratorului, o a treia persoana care ar putea fi Dumnezeu.

Cand romanul incepe Natasa in varsta de 17 ani paraseste apartamentul familiei sale incercand sa impiedice deportarea lor. Deportarea lor se face datorita tatalui ei care a condus in stare de ebrietate dupa ce a jucat in prima lui piesa de teatru. Fiind beat spune politiei ca el si familia lui sunt in America ilegal. In acelasi timp Daniel in varsta de 17 ani se duce sa isi tunda parul pentru a fi prezentabil la  interviul pentru facultatea Yale. El este presat de faptul ca e coreean si fratele lui Charlie a primit o sanctiune si nu maiare dreptul sa invete la Yale.

Natasha se indreapta catre Serviciile de imigrare sa vada ce poate fi facut impotriva deportarii si cazul ei e in mainile lui Irene, o tipa singuratica care e pe punctual de a se sinucide in acea zi.  Natasha rateaza intalnirea cu ea si ajunge pe mainile unui agent care se ocupa de imigrari, Jeremy Fitzgerald. In tip ce Daniel se duce catre salon sa se tunda vede in gara de metrou semnul divin Deux ex machina. Daniel atunci decide sa urmareasca semnele divine si descopera ca pe jacheta lui Natasha e inscriptionat acelasi mesaj. Vazand asta el incepe sa o urmareasca. Se intalnesc prin clipa in care Daniel o salveaza de la accident, pentru ca ea avea castile pe urechi si asculta muzica (casti pe care i le-a cumparat tatal ei cu greu, pentru ca veniturile erau foarte mici in familia ei). Daniel si Natasha sunt atrasi unul de celalalt dar sunt foarte diferiti. Natasha se bazeaza pe stiinta, pe logica, in timp ce Daniel e plin de credinta, creative si pasional.

Dupa cum decurge ziua ei petrec fiecare moment impreuna. Invata unul despre celalalt si incep sa isi schimbe cursul vietii intr-un mod benefic. Daniel considera ca nu are nimic de-a face cu ceea ce isi doresc parintii lui pentru el. Natasa doreste sa gaseasca pasiunea in viata ei, exact cum Daniel o traieste. In timp ce Daniel crede ca intalnirea lor e datorita lui Dumnezeu, Natasha nu crede in asta, preferand mai degraba sa creada in iubire.  Pe parcursul zilei ei se indragostesc unul de celalalt. Natasha suna la imigrari pentru a multumi lui Irene. Interviul lui Daniel se dovedeste a fi cu acelasi agent cu care Natasha s-a intalnit. Jeremy Fitzgerald nu poate sa o ajute pe Natasha se impiedice deportarea.  In final deportarea lui Natasha si familiei ei este inevitabila si Daniel o insoteste la aeroport. Daniel si Natasha pastreaza legatura isi promit iubire dar timpul si distanta face ca relatia sa se raceasca.

Trec 10 ani iar Irene nu a mai avut ganduri de sinucidere multumita lui Natasha si mesajului ei de multumire. Irene o vede pe Natasha in avionul unde lucreaza ca insotitor de zbor. Irene a multumit Natashei pentru mesajul lasat de eace i-a schimbat viata. Natasha se prezinta ei si astfel ii atrage atentia lui Daniel care prin minune statea cateva scaune mai departe. Natasha si Daniel se recunosc reciproc si  reusesc sa aiba o relatie.

Mesajul principal este ca atunci cand suntem sortiti sa ne intalnim iubirea vietii noastre se intampla. In ciuda despartirii in timp si spatiu, relatia poate fi reluata de unde s-a interupt. O relatie bazata pe sentimente, pe speranta si pe credinta. Credinta si speranta combate stiinta si destinul poate fi in favoarea iubirii si a increderii in Dumnezeu.

 

Ce ne spunem cand nu ne vorbim o mica recenzie

An aparitie: 2011

Autor: Chris Simion

Categoria: Literatura contemporana

Editie: Necartonat

Editura: TREI

Format: 200 x 130 mm

Nr. pagini: 256

 Se refugiaza in coltisorul ei la aflarea diagnosticului de neoplasm departe de familie, de iubit, de prieteni, vrea sa isi traiasca sfarsitul trimitand emailuri. Dupa cativa ani isi reface analizele si supriza- este perfect sanatoasa. Acvariul cu lumea ei de demult, cu pesti-emotii, cu scoici-amintiri, cu ganduri-nisipuri, cu plante-vise, mediul ei vital de mai inainte, se dovedeste a fi acum ceva banal, deloc esential, foarte simplu de inlocuit. Singurul lucru cu care ramane dupa aceasta jupuire e sinele. Daca primul diagnostic a fost gresit sau daca si-a inventat povestea doar ca sa fuga de realitatea in care era… nu mai conteaza atata timp cat, insotind-o pas cu pas descoperim adevarul, am urat ca sa aflam iubirea adevarata, ne-am pierdut definitiv ca sa il regasim pe Dumnezeu pentru totdeauna.

Ni se prezinta o poveste de iubire sacrifiu si suferinta.Conversatia se petrece prin schimbul de emailuri dintre Floarea soarelui si Zmeul albastru. Romanul poate fi greu de descifrat desi poate fi interpretat dupa puterea fiecaruia de a  intelege succesiunea de cuvinte. Aceste emailuri nu sunt niciodata trimise, raman la categoria draft. Din punct de vedere emotional se trece foarte repede de la agonie la extaz.

Cateva pasaje:

„Fericirea nu este un obiectiv pe care îl atingi și gata. Fericirea trebuie întreținută și se poate pierde în fiecare secundă. Dacă o dobândești la un moment dat, asta nu înseamnă că o păstrezi definitiv oricum. Trebuie să ajungi să îți cunoști sensul în viața asta și să nu mergi împotriva naturii tale, să nu te abandonezi. Fiecare are un sens. Până nu și-l descoperă, este veșnic nefericit. Atâta tot.

„Îmi vine să te strâng de gât… cu săruturi.”

„Vise, vise, vise… Ce săraci am fi dacă nu am avea vise.”

„Iubirea este singura care te determină să te schimbi, să îl pui pe celălalt înaintea ta şi să trăieşti prin el, nu prin tine. Iubirea te face să renunţi la ego-ul tău şi este singura care din doi face unu.”

„Nimeni, în afara ta, nu te cunoaşte mai bine. Nimeni nu are de unde să ştie ce te doare şi ce nu te doare. Poate, dacă ai noroc, să te intuiască, dar atât. Şi totuşi, nu poate să ştie dacă acolo unde el calcă e cărare de munte printre stânci, printre flori sau printre lacrimi.

„Uneori cuvintele nu trebuie să existe, căci, dacă există, strică. Uneori vorbeşti fără cuvinte. Uneori cuvintele rănesc, pentru că se revoltă. Uneori cuvintele trebuie să tacă, să facă linişte şi să asculte cum vorbeşte tăcerea. Uneori cuvintele se rostogolesc în săruturi şi nu se mai numesc vorbe, ci taină.”

Recenzie Orange is the new black

Categorii Biografii, memorii, jurnale
Limba:Engleza
Data publicării:2013
Editura:Abacus
Tip copertă:Paperback
Nr Pag:352
ISBN:9780349139869
Dimensiuni: H: 20.3cm | l: 12.8cm | 2.2cm

Protagonista romanului este Piper Kerman. Viata o impinge intr-o conjunctura infractionala, ceea ce o aduce in inchisoare pe motiv ca a facut trafic de droguri. Este condamnata la 15 luni de inchisoare. Pe tot parcursul sederii sale in inchisoare are noroc de a fi sustinuta de familie, dar si de logodnicul ei. Adaptarea sa la conditiile inchisorii se manifesta zilnic. Trebuie sa accepte un cod si niste reguli impuse de catre inchisoare, dar si de catre celelalte condamnate. Se fereste de relatii periculoase si isi alege anumite colege cu care sa imparta timpul si indatoririle din inchisoare. Intalneste femei care o invata ce inseamna generozitatea, adevaruri dure, dar si simplul fapt de acceptare.

Acest roman a fost ecranizat intr-un serial cu sase sezoane si a primit pe imdb nota sau stelute de 8.2. Asta inseamna ca este foarte apreciat si cred ca urmeaza sa apara un nou sezon.

Asadar daca nu stiati cum este viata in inchisoare si nici macar in visele noastre nu ne putem gandi la asta, cititi romanul acesta. Este o incursiune cu suisuri si coborasuri. dar si cu o lectie de viata importanta.

Stati departe de infractiuni si crime altfel cu totii vom trai o astfel de poveste.

Zi dupa zi David Levithan

Un adolescent care spune ca se numeste A, se trezeste in fiecare dimineata in alt corp, bineinteles pana in adolescenta s-a trezit intr-un corp diferit zi dupa zi. Atata timp cat avea varsta corespunzatoare corpului gazda. Totul decurge fara complicatii si fara sa afecteze viata respectivului corp pana cand se indragosteste de Rihannon fara sa isi dea seama. Incepe sa o caute indiferent de infatisarea lui, ii marturiseste adevarul lui Rihannon. Oare ea va accepta si va continua  sa il iubeasca indiferent de corpul si forma pe care o ia? Va avea un viitor relatia lor?

Imi dai curaj sa prind aripi si sa zbor

 

Alina Eremia – Imi dai curaj

Speranta nu moare nici ieri, nici azi, nici maine. E o plimbare in lumi paralele, inimi infocate, clipa de neoprit, minutul de indoiala sa nu intrerupa ceea ce simtim azi. Da-mi curaj pentru ca tu imi dai curaj , esti visul de neoprit, esti minutul in care ma saruti usor. Si doar atunci clipa nu sta in loc, doar atunci cand te visez la infinit, doar atunci cand mi-ai aratat doar prezent si viitor.

A trebuit sa pun punct viitorului, sa pun punct trecutului si sa dau voie prezentului. N-am crezut in tine , stiam de la inceput ca inima ta nu intelege o inima mai mare. Inca mai caut iubire, nu ma vindec niciodata de iubire. Iubirea care se naste din minciuna, din propriile mele minciuni, pentru ca m-am mintit cu ideea de noi. Dar totul a apus ca un asfintit, esti visul unei minciuni, unei realitati create de mine.

Si iti dau voie sa traiesti prin mine sa ai speranta ca vei fi pus la incercare, asa cum m-ai incercat tu. E o chemare dulce, o ultima strigare, ne invartim in jurul ideii de noi. Si sa nu ne intrerupa clipa si nici dorinta efemera. Imi dai curaj atunci cand iti sarut respiratia, atunci cand te imbratisez in agonia iubirii… te astept sa vii si sper ca atunci clipa chiar sa stea in loc, sa nu pierdem nicio secunda, nicio clipire sau o sclipire in ochi.

Ai murit din momentul in care te-ai schimbat si am negat ca doar mi se pare, desi in final am acceptat ca omul se schimba si te arunca din visare dupa ce ti-a dat curaj sa cauti iubire in persoana care nu mai  e cum era la inceput. Doar lacrimile te aud, doar lacrimile canta o simfonie dureroasa, cu orchestra plansului adanc in miezul noptii.

 

Te-am iubit atunci cand eram altfel

Stiu ca si tu ai facut eforturi, stiu ca anumite lucruri te-au ranit, stiu ca atunci cand eram impreuna, eram alte persoane decat suntem astazi. Mai bine ca ne-am oprit cand a fost cazul si mai bine ca am incuiat amintirile negative, pentru ca nu ti-am spus dar in mintea mea am pastrat doar clipele frumoase. Nu imi doresc decat sa poti realiza tot ce iti doresti in viata , sa fii cu cine vrei, sa te plimbi cu ea, sa o iubesti, sa ii poti darui ceea ce mie nu ai putut sa imi dai. Mi-am curatat sufletul de prezenta ta, de ideea de noi. Iti scriu chiar daca nu vei putea sa citesti aceste vorbe. Iti spun adio si iti doresc tot binele, iar eu ma simt libera ca mi-am curatat mintea si sufletul de persoana ta.