Dragoste virtuala, Daniel Glattauer

gg

 

Cartea se bazeaza pe experienta conceperii unei relatii in domeniul virtual. Un email scris eronat poate ajunge la o persoana oarecare, ceea ce si s-a intamplat Emmei Rothner. Emailul ei ajunge la  Leo Lieke. Aceasta doreste sa se dezaboneze de la o revista pentru varsta a treia si adauga in timpul scrierii adresei de email o litera. De aici se intretine o conversatie ironico-amuzanta intre Leo Leike si Emma Rothner pe baza insistenta a dezabonarii de la revista.  El o numeste Emmi si doreste sa afle detalii despre aspectul fizic desi cu timpul el se indragosteste de felul ei de a se exprima. El afla ca ea e casatorita cu profesorul ei din facultate si are grija de copiii lui. Devin apropiati si petrec ani de zile conversand prin email. Isi marturisesc iluziile si deziluziile, dorintele si gandurile cele mai ascunse. Incep sa flirteze dar evita sa se intalneasca. Ei joaca un joc nestiut de ei insisi, dar care evident duce la o despartire atunci cand stabilesc sa se intalneasca … Oare ei mai ajung sa se intalneasca sau nu?

Va las pe voi sa cititi deznodamnatul.

„A scrie e un fel cu a saruta.E ca si cand te-ai saruta fara buze.E un fel de a saruta cu capul.” Daniel Gauttaer – Dragoste virtuala

„Nu pot să mă gândesc la dumneavoastră mereu, de dimineaţa până seara, până la sfârşitul vieţii. Asta-i o chestie bolnăvicioasă. Sunteţi „a altuia“, aveţi
familie, aveţi obligaţii, provocări, responsabilităţi. Ţineţi foarte mult la lumea asta, e lumea în care vă simţiţi fericită, cum de altfel mi-aţi şi dat de înţeles de foarte multe ori. (Un cocktail din whisky, aleanuri şi altele vă pot deprima atât de tare încât să-mi scrieţi mailuri lungi, cum e cel pe care mi l-aţi trimis acum câteva zile. Dar mailurile astea se evaporă imediat. Sau cel târziu în ziua următoare.)
Sunt convinsă că soţul dumneavoastră vă iubeşte, aşa cum ar trebui să iubeşti o femeie după atâţia ani de convieţuire. Ceea ce vă lipseşte e doar o mică aventură în afara căsniciei, un pic de cosmetizare în ceea ce priveşte viaţa dumneavoastră sentimentală cotidiană, oarecum mai neîngrijită. Pe asta se
bazează şi afecţiunea dumneavoastră faţă de mine. Pe asta se bazează toată relaţia asta prin corespondenţă. Şi am senzaţia că în loc să vă ajute, relaţia asta vă zăpăceşte şi mai mult”

Confesiunea bolii – Sickness confession

fff

Un monstru cu două capete,
A răsărit…
În ruşinea mea, ochilor miraţi

Ce fixau tăcut nemişcarea mea
Amuţit, a dispărut?
Lacrimi dureroase în spatele ochilor
S-au strâns, doar au privit,

Ignoranţa searbădă!Ah!
Furie dezlăţuintă din lava sângerie,
Din vinele stârpite, de muşchii amorţiţi
Am căzut în realitate,

Spulberând un pic de speranţă
Greu, dar greu se va schimba ceva,
Moartea ar fi cea norocoasă,
Să mă bucure de vântul jalnic

De aceste priviri,
Ce le-aş înghite fără să cuget,
Şi le-aş arunca în depărtare,
Alunec în săpuneala vieţii negre

Ca să cad în cascada morţii albe,
Să mă scufund în confesiuni vrute,
Fără să trec în delirul frumos,
Al trupului meu mucegăit,

Credeţi voi oare, că-i urât, nu-i aşa?
Dar mă las moale,
În ritmul catifelat al simţurilor
Scăpate din sânul morţii,

Din oceanul săngeriu
Îngreunat de- atâta plumb
Vreau să cred în vindecare,
Dar trupul meu încătuşat
Nu mă lasă să zbor,

În noroiul vieţii mă scald
Suport cuvinte grele
Şi dispreţ şi lovituri
Ce se scaldă în lacurile
Dedesubtul picioarelor mele.

Singură cu mine,
Mă înţeleg, dar plânge ea,
Cea din mine, care nu poate
Să se apropie de tine,
Idealuri oprite!
Picioare grele, muşchi obosiţi

De boala ce m-apasă,
Şi m-aruncă-n umilinţă
Să calc în viaţa vieţii,
În sănătatea cea mult dorită,

Să trăiesc prin tot şi toate,
Asta este tot ce vreau,
Fără să mă chinui,
Fără să merg în coate,

Să mă bucur să fac de toate,
Dar cu limită în toate,
Să termin aici, nu e bine,
Vă mai las şi pe mâine!

english version

Sickness confession

A two-headed monster.
Rised
In the shame of astonished eyes

That silently fixed my stillness,
Relapsed into silence disappeared?
Painful tears behind eyes
Re-collected, but only watched

Dull ignorance! Ah!
Stormy rage of crimson lava,
From rooted out veins of numb muscles
I fell in reality.

Dashing a bit of hope,
Hardly but hardly anything will change
Death would be the lucky
It will brighten me in the sorrowful wind

By those fiery eyes,
Oh, what I’ll swallow conscienceless
And throw them away,
Slipping into the black life soaping

To fall in the white death waterfall
To sink in wanted confessions
Without going into the beautiful delirium,
Of my moldy body

Do you think, it’s ugly, isn’t it?
But I set down softly,
In the silken rhythm of senses
Out of death womb

From the bloody ocean
Laded of so much plumb
I want to believe in healing
But my tied up body,
It won’t let me fly.

In the mud life I bathe
I stick harsh words out
Of contempt and strikes
That bathes in the lakes
Beneath my feet

Alone with me,
I understand myself, but she complains
That’s inside me, that she can’t
Get closer to you
Broken dreams!
Heavy legs, tired muscles

The disease pushes me down
And throws me in meekness
To step into the life of life
In the most desired health

To live thru all and everything,
That is all I want,
Without to anguish
Without to walk in elbows.
To enjoy doing everything
But with limits in all
To end here, it’s not ok
I leave for now, see you tomorrow!