Si soarele e o stea recenzie Nicola Yoon

gssgs

 

“Si soarele e o stea” este un roman pentru orice varsta scris de Nicola Yoon. Romanul dezvaluie intrebarile primordial despre Dumnezeu, iubire si soarta. Protagonista romanului este de origine jamaicana si Americana pe nume Natasa. Aceasta se intalneste cu protaganistul romanului de origine coreeana Americana pe nume Daniel exact in ziua deportarii ei. Fiecare sectiune a romanului e intitulata cu numele personajului careia i se dedica in totalitate. Dar se intrepatrunde cu vocea naratorului, o a treia persoana care ar putea fi Dumnezeu.

Cand romanul incepe Natasa in varsta de 17 ani paraseste apartamentul familiei sale incercand sa impiedice deportarea lor. Deportarea lor se face datorita tatalui ei care a condus in stare de ebrietate dupa ce a jucat in prima lui piesa de teatru. Fiind beat spune politiei ca el si familia lui sunt in America ilegal. In acelasi timp Daniel in varsta de 17 ani se duce sa isi tunda parul pentru a fi prezentabil la  interviul pentru facultatea Yale. El este presat de faptul ca e coreean si fratele lui Charlie a primit o sanctiune si nu maiare dreptul sa invete la Yale.

Natasha se indreapta catre Serviciile de imigrare sa vada ce poate fi facut impotriva deportarii si cazul ei e in mainile lui Irene, o tipa singuratica care e pe punctual de a se sinucide in acea zi.  Natasha rateaza intalnirea cu ea si ajunge pe mainile unui agent care se ocupa de imigrari, Jeremy Fitzgerald. In tip ce Daniel se duce catre salon sa se tunda vede in gara de metrou semnul divin Deux ex machina. Daniel atunci decide sa urmareasca semnele divine si descopera ca pe jacheta lui Natasha e inscriptionat acelasi mesaj. Vazand asta el incepe sa o urmareasca. Se intalnesc prin clipa in care Daniel o salveaza de la accident, pentru ca ea avea castile pe urechi si asculta muzica (casti pe care i le-a cumparat tatal ei cu greu, pentru ca veniturile erau foarte mici in familia ei). Daniel si Natasha sunt atrasi unul de celalalt dar sunt foarte diferiti. Natasha se bazeaza pe stiinta, pe logica, in timp ce Daniel e plin de credinta, creative si pasional.

Dupa cum decurge ziua ei petrec fiecare moment impreuna. Invata unul despre celalalt si incep sa isi schimbe cursul vietii intr-un mod benefic. Daniel considera ca nu are nimic de-a face cu ceea ce isi doresc parintii lui pentru el. Natasa doreste sa gaseasca pasiunea in viata ei, exact cum Daniel o traieste. In timp ce Daniel crede ca intalnirea lor e datorita lui Dumnezeu, Natasha nu crede in asta, preferand mai degraba sa creada in iubire.  Pe parcursul zilei ei se indragostesc unul de celalalt. Natasha suna la imigrari pentru a multumi lui Irene. Interviul lui Daniel se dovedeste a fi cu acelasi agent cu care Natasha s-a intalnit. Jeremy Fitzgerald nu poate sa o ajute pe Natasha se impiedice deportarea.  In final deportarea lui Natasha si familiei ei este inevitabila si Daniel o insoteste la aeroport. Daniel si Natasha pastreaza legatura isi promit iubire dar timpul si distanta face ca relatia sa se raceasca.

Trec 10 ani iar Irene nu a mai avut ganduri de sinucidere multumita lui Natasha si mesajului ei de multumire. Irene o vede pe Natasha in avionul unde lucreaza ca insotitor de zbor. Irene a multumit Natashei pentru mesajul lasat de eace i-a schimbat viata. Natasha se prezinta ei si astfel ii atrage atentia lui Daniel care prin minune statea cateva scaune mai departe. Natasha si Daniel se recunosc reciproc si  reusesc sa aiba o relatie.

Mesajul principal este ca atunci cand suntem sortiti sa ne intalnim iubirea vietii noastre se intampla. In ciuda despartirii in timp si spatiu, relatia poate fi reluata de unde s-a interupt. O relatie bazata pe sentimente, pe speranta si pe credinta. Credinta si speranta combate stiinta si destinul poate fi in favoarea iubirii si a increderii in Dumnezeu.

 

nicola yoon

Ce ne spunem cand nu ne vorbim o mica recenzie

descărcare

An aparitie: 2011

Autor: Chris Simion

Categoria: Literatura contemporana

Editie: Necartonat

Editura: TREI

Format: 200 x 130 mm

Nr. pagini: 256

 Se refugiaza in coltisorul ei la aflarea diagnosticului de neoplasm departe de familie, de iubit, de prieteni, vrea sa isi traiasca sfarsitul trimitand emailuri. Dupa cativa ani isi reface analizele si supriza- este perfect sanatoasa. Acvariul cu lumea ei de demult, cu pesti-emotii, cu scoici-amintiri, cu ganduri-nisipuri, cu plante-vise, mediul ei vital de mai inainte, se dovedeste a fi acum ceva banal, deloc esential, foarte simplu de inlocuit. Singurul lucru cu care ramane dupa aceasta jupuire e sinele. Daca primul diagnostic a fost gresit sau daca si-a inventat povestea doar ca sa fuga de realitatea in care era… nu mai conteaza atata timp cat, insotind-o pas cu pas descoperim adevarul, am urat ca sa aflam iubirea adevarata, ne-am pierdut definitiv ca sa il regasim pe Dumnezeu pentru totdeauna.

Ni se prezinta o poveste de iubire sacrifiu si suferinta.Conversatia se petrece prin schimbul de emailuri dintre Floarea soarelui si Zmeul albastru. Romanul poate fi greu de descifrat desi poate fi interpretat dupa puterea fiecaruia de a  intelege succesiunea de cuvinte. Aceste emailuri nu sunt niciodata trimise, raman la categoria draft. Din punct de vedere emotional se trece foarte repede de la agonie la extaz.

Cateva pasaje:

„Fericirea nu este un obiectiv pe care îl atingi și gata. Fericirea trebuie întreținută și se poate pierde în fiecare secundă. Dacă o dobândești la un moment dat, asta nu înseamnă că o păstrezi definitiv oricum. Trebuie să ajungi să îți cunoști sensul în viața asta și să nu mergi împotriva naturii tale, să nu te abandonezi. Fiecare are un sens. Până nu și-l descoperă, este veșnic nefericit. Atâta tot.

„Îmi vine să te strâng de gât… cu săruturi.”

„Vise, vise, vise… Ce săraci am fi dacă nu am avea vise.”

„Iubirea este singura care te determină să te schimbi, să îl pui pe celălalt înaintea ta şi să trăieşti prin el, nu prin tine. Iubirea te face să renunţi la ego-ul tău şi este singura care din doi face unu.”

„Nimeni, în afara ta, nu te cunoaşte mai bine. Nimeni nu are de unde să ştie ce te doare şi ce nu te doare. Poate, dacă ai noroc, să te intuiască, dar atât. Şi totuşi, nu poate să ştie dacă acolo unde el calcă e cărare de munte printre stânci, printre flori sau printre lacrimi.

„Uneori cuvintele nu trebuie să existe, căci, dacă există, strică. Uneori vorbeşti fără cuvinte. Uneori cuvintele rănesc, pentru că se revoltă. Uneori cuvintele trebuie să tacă, să facă linişte şi să asculte cum vorbeşte tăcerea. Uneori cuvintele se rostogolesc în săruturi şi nu se mai numesc vorbe, ci taină.”

Betisoare parfumate

bete-parfumate

Betisoare parfumate mi-aduc aminte de tine
Franturi din momente cu tine
Fumul ma ameteste
Imi relaxeaza corpul

Ma transpun in trecut
Deschid usi cu lacate vechi
Ma intorc in acel pat
Unde tu erai adormit

Betisoare parfumate mi-aduc aminte de regrete
Imagini rupte din suflet
Ganduri risipite in minte
Se repeta in continuu

Ma regasesc in mirosul fumului
Parca ieri am fost acolo
In acel pat cu cearsafuri albe
Unde tu nu mai erai

Alerg…

femeie in camp de floarea soarelui

 

Alerg
Unde numai cu gandul pot ajunge
Alerg
Prin lanul de floarea soarelui
Alerg
Frunzele taioase imi strapung pielea
Alerg
Pe urmele pasilor tai
Alerg
Printre copaci inalti si desi
Alerg
Pe poteci parasite si reci
Alerg
Cu ochii inchisi si aud
Alerg
Ascult ciripit de pasari
Alerg
Strabat tinuturi salbatice
Alerg

Deschid ochii
Sunt in acelasi loc
Nemiscata ca o natura moarta
Acum numai gandurile-mi alearga
Se risipesc in intunericul mintii
Obisnuitul se repeta
Si-l perpetuez mecanic

Inchid ochii
Sunt peste tot
Alerg in natura vie
Acum strig in libertate
Vocea-mi atinge inaltul cerului
Totul e nou si firesc
Si alerg continuu…