Recenzie Tatal celuilalt copil Parinoush Saniee

1049043-0

Romanul incadreaza povestea unei familii iraniene al carui copil Shahab este personaj principal. Se vorbeste despre pozitia sociala a lui Shahab, fiind considerat prostanac, retardat si izolat pentru simplul fapt ca refuza sa vorbeasca. Parintii facea totul pentru Shahab ducandu-l la tot felul de medici si ascultand parerea multor persoane. Firul intamplarilor sunt razbunarea lui Shahab pe oricine il considera prostanac, incepand cu propriul lui tata. Shahab vede diferenta de comportament a tatalui sau care umbrit de munca asidua uita sa il trateze cu iubire si cu afectiune. Mama lui Shahab, Maryam ii tine partea ori de cate ori Shahab se razbuna pe cel care il considera prostanac. Mama lui isi dedica viata ingrijind copiii, casa si pe sotul sau dar simtind o neimplinire pe plan profesional. Tatal lui Shahab, Naser, este convins ca datoria sa fata de familie se limiteaza la a-i asigura confortul material, ignorind nevoile afective ale sotiei si copiilor.  A ajuns sa intalneasca o alta familie care i-a aratat o alta perspectiva asupra notiunii de familie. Astfel a observat ca se poate trai altfel intr-o atmosfera mai vesela si mai relaxata in familie. Dorul de mama il napadeste iar familia care l-a gasit reuseste sa-l inapoieze parintilor sai adevarati. In momentul in care mutenia lui Shahab este interpretata de adultii din jur drept simptom al deficientelor mintale, neajunsurile existente intre membrii familiei se acutizeaza tot mai mult. Shahab isi pierde treptat increderea in sine, ajungind la concluzia ca a esuat in datoria filiala si ca nu este, de fapt, copilul tatalui sau. Bunica pe care inainte se razbunase a reusit sa il incurajeze sa vorbeasca, doar oferindu-i afectiune, incredere si iubire. Misiunea bunicii s-a incheiat in momentul cand Shahab a fost inscris la aceeasi scoala unde invata si fratele lui cel mare Arash. Profesoara lui Shahab a descoperit ca acesta are un talent artistic in caligrafie si decide sa il trimita la un curs special pentru copii dotati si talentati. Tatal lui Shahab devine mandru si incearca sa inteleaga de ce Shahab este rece cu el. Shahab il considera pe tatal lui a fi tatal celuilalt copil, justificand ca el este baiatul mamei si Naser este tatal celuilalt copil, Arash.

Naser este tatal care isi proiecteaza visele si reusitele in cele ale copiilor. Arash ducea povara de a fi cel mai bun elev si a dezvoltat o nevroza ce a fost vindecata cu greu timp de 3 ani.  Tatal lui Shahab isi oglindea imaginea in societate in functie de capacitatile copiilor sai, iar Shahab era o rusine pentru el. Naser oferea mai  multa atentie lui Shadi in varsta de trei ani si care vorbea orice. Shadi primea mereu afectiune, sarutari si imbratisari din partea tatalui ei. Mama lui Shahab, este mama protectoare care isi sustine copiii indiferent de capacitatile lor. Comportamentul lui Shahab era o razvratire si o lipsa de afectiune din partea tatalui sau. Ii lipsea armonia, afectiunea, veselia si comunicarea in familie. Comportamentul lui Shahab era oglindirea relatiei intre parintii lui. Datorita faptului ca Naser era cufundat in munca sa, copiii duceau lipsa de afectiune si de atentie din partea sa. Naser tindea intotdeauna sa isi compare copiii intre ei de aici incepe gelozia si competitia intre ei. Dupa ani de scoala Shahab a ajuns un artist desavarsit si inca isi considera tatal a fi: tatal celuilalt copil. Mama sa isi ia un loc de munca si astfel in familie apare armonia, intelegerea. Atmosfera se destinde chiar daca treburile casnice devin pe locul 2 pentru mama lui Shahab.

In mutenia lui, Shahab o salveaza pe Fereshteh de mania parintilor ei. Fereshteh se folosea de faptul ca Shahab nu vorbea si se oferea sa il plimbe in parc, sub pretextul de a se intalni cu iubitul ei, Ramin. Cand Fereshteh fuge de acasa, mama lui Shahab si cu Shahab o cauta la locuinta unde se intalneau Ramin si Fereshteh de obicei. Fiind gravida in luna a patra, decide sa avorteze si sa pastreze secretul cu mama lui Shahab. Fereshteh se intoarce la parintii ei si acestia au iertat-o. Fereshtes-a maritat si in sfarsit s-a linistit la casa ei.

Recomand aceasta carte ca o lectie de viata pentru parintii ai caror copii incep sa vorbeasca mai tarziu. Indiferent de cum este copilul tau acesta are nevoie de afectiune, de o viata armonioasa in familie. Copilul nu este un trofeu care se arata in societate, iar capacitatile acestuia nu trebuie insirate. O lectie pentru parintii care fac diferenta intre copii. Fiecare copil este in felul sau inzestrat cu ceva anume; fiecare copil are nevoie de iubire si sustinere. Asa cum te percepe copilul in primii ani de viata asa te va vedea si peste 5, 10 sau 20 de ani. Aveti grija cum implantati imaginea de parinti  in anii din copilarie.

Imi dai curaj sa prind aripi si sa zbor

dgdg

 

Alina Eremia – Imi dai curaj

Speranta nu moare nici ieri, nici azi, nici maine. E o plimbare in lumi paralele, inimi infocate, clipa de neoprit, minutul de indoiala sa nu intrerupa ceea ce simtim azi. Da-mi curaj pentru ca tu imi dai curaj , esti visul de neoprit, esti minutul in care ma saruti usor. Si doar atunci clipa nu sta in loc, doar atunci cand te visez la infinit, doar atunci cand mi-ai aratat doar prezent si viitor.

A trebuit sa pun punct viitorului, sa pun punct trecutului si sa dau voie prezentului. N-am crezut in tine , stiam de la inceput ca inima ta nu intelege o inima mai mare. Inca mai caut iubire, nu ma vindec niciodata de iubire. Iubirea care se naste din minciuna, din propriile mele minciuni, pentru ca m-am mintit cu ideea de noi. Dar totul a apus ca un asfintit, esti visul unei minciuni, unei realitati create de mine.

Si iti dau voie sa traiesti prin mine sa ai speranta ca vei fi pus la incercare, asa cum m-ai incercat tu. E o chemare dulce, o ultima strigare, ne invartim in jurul ideii de noi. Si sa nu ne intrerupa clipa si nici dorinta efemera. Imi dai curaj atunci cand iti sarut respiratia, atunci cand te imbratisez in agonia iubirii… te astept sa vii si sper ca atunci clipa chiar sa stea in loc, sa nu pierdem nicio secunda, nicio clipire sau o sclipire in ochi.

Ai murit din momentul in care te-ai schimbat si am negat ca doar mi se pare, desi in final am acceptat ca omul se schimba si te arunca din visare dupa ce ti-a dat curaj sa cauti iubire in persoana care nu mai  e cum era la inceput. Doar lacrimile te aud, doar lacrimile canta o simfonie dureroasa, cu orchestra plansului adanc in miezul noptii.

 

Te-am iubit atunci cand eram altfel

Stiu ca si tu ai facut eforturi, stiu ca anumite lucruri te-au ranit, stiu ca atunci cand eram impreuna, eram alte persoane decat suntem astazi. Mai bine ca ne-am oprit cand a fost cazul si mai bine ca am incuiat amintirile negative, pentru ca nu ti-am spus dar in mintea mea am pastrat doar clipele frumoase. Nu imi doresc decat sa poti realiza tot ce iti doresti in viata , sa fii cu cine vrei, sa te plimbi cu ea, sa o iubesti, sa ii poti darui ceea ce mie nu ai putut sa imi dai. Mi-am curatat sufletul de prezenta ta, de ideea de noi. Iti scriu chiar daca nu vei putea sa citesti aceste vorbe. Iti spun adio si iti doresc tot binele, iar eu ma simt libera ca mi-am curatat mintea si sufletul de persoana ta. Fără titlu

Dragoste virtuala, Daniel Glattauer

gg

 

Cartea se bazeaza pe experienta conceperii unei relatii in domeniul virtual. Un email scris eronat poate ajunge la o persoana oarecare, ceea ce si s-a intamplat Emmei Rothner. Emailul ei ajunge la  Leo Lieke. Aceasta doreste sa se dezaboneze de la o revista pentru varsta a treia si adauga in timpul scrierii adresei de email o litera. De aici se intretine o conversatie ironico-amuzanta intre Leo Leike si Emma Rothner pe baza insistenta a dezabonarii de la revista.  El o numeste Emmi si doreste sa afle detalii despre aspectul fizic desi cu timpul el se indragosteste de felul ei de a se exprima. El afla ca ea e casatorita cu profesorul ei din facultate si are grija de copiii lui. Devin apropiati si petrec ani de zile conversand prin email. Isi marturisesc iluziile si deziluziile, dorintele si gandurile cele mai ascunse. Incep sa flirteze dar evita sa se intalneasca. Ei joaca un joc nestiut de ei insisi, dar care evident duce la o despartire atunci cand stabilesc sa se intalneasca … Oare ei mai ajung sa se intalneasca sau nu?

Va las pe voi sa cititi deznodamnatul.

„A scrie e un fel cu a saruta.E ca si cand te-ai saruta fara buze.E un fel de a saruta cu capul.” Daniel Gauttaer – Dragoste virtuala

„Nu pot să mă gândesc la dumneavoastră mereu, de dimineaţa până seara, până la sfârşitul vieţii. Asta-i o chestie bolnăvicioasă. Sunteţi „a altuia“, aveţi
familie, aveţi obligaţii, provocări, responsabilităţi. Ţineţi foarte mult la lumea asta, e lumea în care vă simţiţi fericită, cum de altfel mi-aţi şi dat de înţeles de foarte multe ori. (Un cocktail din whisky, aleanuri şi altele vă pot deprima atât de tare încât să-mi scrieţi mailuri lungi, cum e cel pe care mi l-aţi trimis acum câteva zile. Dar mailurile astea se evaporă imediat. Sau cel târziu în ziua următoare.)
Sunt convinsă că soţul dumneavoastră vă iubeşte, aşa cum ar trebui să iubeşti o femeie după atâţia ani de convieţuire. Ceea ce vă lipseşte e doar o mică aventură în afara căsniciei, un pic de cosmetizare în ceea ce priveşte viaţa dumneavoastră sentimentală cotidiană, oarecum mai neîngrijită. Pe asta se
bazează şi afecţiunea dumneavoastră faţă de mine. Pe asta se bazează toată relaţia asta prin corespondenţă. Şi am senzaţia că în loc să vă ajute, relaţia asta vă zăpăceşte şi mai mult”

In alta viata…

in-alta-viata

O melodie mi-a adus aminte de tine : Katy Perry – The One That Got Away. As fi fost fata visurilor tale , ne-am fi respectat promisiunile, ne-am fi luptat cu toata lumea doar in alta viata. Am face lucrurile altfel, cum se spune ca la carte. Daca am fi fost asemanatori nu ne-am fi potrivit atat de bine. Iubirea noastra nu s-ar fi stins, daca toate s-ar fi intamplat altfel.In alta viata te-as fi facut sa ramai, doar ca sa nu iti spun ca tu esti cel care a plecat. Si ai plecat de atatea ori, si de atatea ori te-ai intors. Stiam ca nu avem niciun viitor pentru ca stiam ca nu vrei sa faci acel pas. Si am decis sa ma indepartez si sa nu mai vreau sa te intalnesc. Nu ma mai simteam , a fi eu insami. M-am pierdut pe mine, fiind ocupata cu noi.

Ma regasesc in romanele de dragoste cand eram cu tine si nu trebuia decat sa schimb numele personajelor ca sa retraim povestea noastra la nesfarsit. In fiecare roman eram tu si eu, doar povestea difera. Am retrait sarutul tau si momentele de dragoste la infinit. Mi-as fi dorit sa prelungesc minutele in care eram impreuna, sa intram intr-o bucla temporala in care sa retraim iar si iar orice moment, sa fiu mereu in bratele tale. Si te-am lasat sa fii tu, dar eu am ramas in timpul meu. Cred ca acum esti fericit, linistit, nu mai vorbeste lumea, probabil sunt fericiti ca nu mai esti cu mine. Si poate ca si tu esti fericit ca povestea noastra s-a terminat inainte de a incepe cu adevarat.

In viata intalnim mai multe iubiri diferite si fiecare ne pregateste pentru iubirea cea adevarata, cea vesnica care bate orice obstacol. Speram si incercam sa cunoastem iubirea adevarata insa nu stim niciodata cand o gasim. Poate ca trecut pe langa noi si am fost prea preocupati cu propria persoana. Poate urma sa o intalnim, dar ne-am schimbat traiectoria. Dar o simtim atunci cand e cu adevarat , cand nu se bazeaza pe nimic real, cand nu se bazeaza nici pe cuvinte si promisiuni, cand este acolo in momente negre.

Dar oare cand simtim ca am intalnit iubirea adevarata? Oare cand ne dam seama ca am pierdut-o sau ca nu am trait-o niciodata. Ne retraim amintirile si ne agatam de trecut, dar tot ce e mai bine pentru noi este sa privim inainte. Sa ne iubim intai pe noi insine, ca mai apoi sa putem iubi pe altcineva. Sa depindem de noi insine si nu de altii. Sa ne datoram noua insine momente frumoase, pentru a aprecia pe cine va urma sa ne iubeasca.

Sa ne deschidem ochii si mintea pentru a recunoaste iubirea adevarata!

Cusca inimii si acoperisul unei relatii

cicatrici-pe-suflet

„Cand iubesc, iubesc cu toata inima. Dupa atata timp mi-am dat seama ca te-am tinut prizonier in cusca inimii mele. Credeam ca daca o voi incuia cu lacat, nu vei pleca niciodata si totusi eu am fost cea care ti-a eliberat calea. Eu sunt cea care a deschis lacatul si ti-a dat drumul. Ti-am spus doar sa zbori, sa pleci unde vei fi fericit, sa faci lucruri pe care noi nu le puteam face. „

O femeie trebuie sa-l elibereze pe barbat de catusele unei relatii atunci cand nu mai exista subiecte de discutie, atunci cand nu mai exista nimic comun intre cei doi, atunci cand femeia si barbatul stau unul langa celalalt si nu mai ce sa isi spuna. Stau pur si simplu si sunt ca doi straini. Noroc ca fiecare are jobul lui sau ocupatia lui pentru ca mai putin timp petrecut impreuna face relatia sa reziste mai mult, nu mai au timp sa se plictiseasca unul pe celalalt sau sa despice firul in patru. Atunci cand realizezi ca te-ai transformat ca sa ai ceva in comun cu el, te-ai tradat pe tine, te-ai mintit doar pentru ca iti placea de el. Erati la inceput si ca in toate inceputurile , totul este minunat, sunteti indragostiti. Dragostea e in aer si voi plutiti in caruselul iubirii.

Ajungi sa cunosti pe cineva cu adevarat abia dupa ce se duce indragosteala si ramane doar iubirea. Atunci ii vezi defectele si calitatile, iar apoi te gandesti daca poti accepta anumite lucruri pe care nu ai cum sa le stii de la inceputul relatiei. Observa-l cum se poarte cand e cu prietenii, ce fel discuta cu ei, cum se raporteaza el la relatiile cu cei din jur. Dar mai ales ce barfeste cu prietenii. Nu o sa iti vina sa crezi ce barfitori sunt barbatii. Isi barfesc relatiile , partenerele isi dau sfaturi de tot felul  si cand spun de tot felul asta include sexul si multe altele.

Dar fiecare relatie isi are rolul ei, de a ne invata sa alegem ce ne trebuie, ce avem nevoie. Orice relatie e supusa unor incercari la un moment dat si de atunci incepe acceptarea unor lucruri pentru ca asta se face intre doi parteneri. Se ajuta, se accepta, se sfatuiesc reciproc.

Doza de libertate si independenta trebuie sa existe, caci atunci cand incepi sa depinzi de cineva sentimental sau fizic, relatia se cam cutremura. Iar unora nu le place sa depinda de cineva si uite asa petrec ani de zile intr-o relatie, pe care nu indraznesc sa o termine. Se ingroapa amandoi doar in momente de distractie dar nu reusesc sa o treaca la urmatorul nivel.

E adevarat ce se spune: ca numai atunci cand iubesti cu adevarat treci la nivelul de casatorie, de conceput copii si de impartit o locuinta impreuna. Multi nu se vad la nivelul asta, iar cei care au ajuns la acest nivel au facut-o spontan. Fara sa se gandeasca daca e greu , daca se vor descurca. Imi amintesc de un profesor din facultate care ne mai vorbea din cand in cand despre subiecte de relatii si cred ca avea dreptate.Spunea asa: „sa va casatoriti de tineri cand inca sunteti adolescenti orbi, pentru ca ajungand la o varsta pretentiile si criteriile cresc, devin mai aspre si riscati sa ajungeti fete batrane”.

Relatiile sunt ca la loterie, nu toate se ghideaza dupa o reteta. Relatiile sunt precum un puzzle din 2000 de piese care trebuie puse una langa alta. Asa si relatiile se aprofundeaza si devin mai puternice atunci cand adaugam cate o piesa de rezistenta, cand trecem catre alt nivel. Asa cum o casa necesita fundatie solida , asa si o relatie trebuie conceputa pe baza unei fundatii solide numita iubirea reciproca. Si in cazul relatiei, dar si in cazul unei case, se construiesc peretii din caramida cu stalpi de rezistenta. Incet incet se pun bazele relatiei cu compromisuri si astfel se mai adauga o caramida. Acceptand ceva ce inainte nu credeam ca vom putea accepta, se mai adauga o caramida. Stalpii de rezistenta ai unei relatii sunt increderea, sinceritatea, toleranta, sustinerea si comunicarea. Acoperisul unei relatii este familia. Tot ce se petrece in relatia voastra ramane acolo. Va sustineti unul pe celalalt, formati o familie, iar lucrurile nu se spala in public, ci raman sub acoperisul vostru.